298 – Oblăduire

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.” Psalmii 91:1, 2

Oblăduirea presupune recunoașterea autorității și prerogativelor precum și favoarea de a beneficia pe capacitatea de protecție a puterii divine sau civile alese. Oblăduirea este o alegere sau consecința unei alegeri. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt are o serie de alte posibilități. El poate căuta oblăduirea proprie sau a altora. Dar după toate cele mai bune opțiuni, alegerea de a se așeza sub egida lui Dumnezeu este cea mai bună decizie.

Natura noastră instabilă și derutantă ar trebui să ne pună în alertă în ce privește poziția față de Dumnezeu. În lume există și o altă forță destul de impresionantă care ne-ar putea interesa și care ne-ar putea oblădui.  Petru a fost surprins atunci când după ce a primit aprobarea și felicitările Învățătorului pentru pătrunderea sa spirituală, a aflat că în clipa următoare se afla deja sub inspirația și conducerea, deci sub oblăduirea, celui rău.

Autorul Psalmului 91 observă că cel ce rămâne statornic sub ocrotirea Celui Preaînalt poate beneficia de binefacerile prevăzute la pachet. Aceste primele cuvinte ale Psalmului 91 constituie o pledoarie pentru stabilitate spirituală. Aceasta este posibilă numai prin repetarea continuă a alegerii bune făcute odată. Rugăciunea continuă sau neîncetată este cea mai bună formulă pentru asigurarea oblăduirii lui Dumnezeu. Ea nu este o simplă rutină, ci un instrument puternic al sufletului hotărât să-L urmeze și să-L asculte pe Dumnezeu.

A fi cârmuit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt este o cale sigură care conduce în Împărăție. Declarația zilnică a dispoziției și disponibilității de a fi îndrumat și folosit de Dumnezeu pentru slava Sa asigură atât bucuria prezentă a vieții, dar mai presus de toate promisiunea bucuriei viitoare veșnice. Niciodată nu este prea mult să ne reafirmăm fidelitatea și dependența noastră față de oblăduirea lui Dumnezeu. O putem face chiar și acum.

Articolul 298 – Oblăduire apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro