Tot astfel după cină a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” 1 Corinteni 11:25
În cultura iudaică ritualul paharului are un specific aparte. Când familia pețitorului oferă un pahar de vin familiei fetei pețite, toată lumea așteaptă răspunsul viitoarei mirese care nu trebuie să fie un acord verbal explicit, ci este suficient ca aceasta să accepte paharul. În momentul în care paharul este luat și băut, acesta este semnul că fata acceptă oferta de căsătorie și pregătirile pot începe.
Unii comentatori fac aluzie la această practică atunci când vorbesc despre cuvintele prin care Învățătorul oamenilor Își exprimă bucuria de a bea ”paharul acesta”, în contextul ultimului seder (noaptea de Paște) pe care l-a petrecut cu ucenicii Săi. Completarea că Îl va „bea nou în Împărăția Sa” este interpretată ca o împlinire a ritualului căsătoriei în care al doilea pahar ritual este consumat cu ocazia oficierii cununiei. Din această perspectivă, Cina Domnului este privită ca o logodnă reușită între Hristos și biserica Sa. Adăugând la această aluzie și pe cea că orice iudeu credincios bea patru pahare de vin în timp ce comemorează eliberarea din Egipt în noaptea de Paște, intrăm deja într-un labirint al ritualurilor cu care nu suntem prea bine familiarizați.
În textul citat mai sus, cuvintele Mântuitorului sunt simple, directe și explicite: ”Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu”. Presupun că dincolo de o posibilă invitație la nuntă, „Legământul cel nou în sângele Meu” are o semnificație mult mai profundă. Acceptarea paharului și consumarea lui are legătură cu ceea ce spusese Învățătorul, deja mai devreme, în Ioan 6:53-56, „cine… bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el”. Iată de ce împărtășirea cu simbolurile sfinte are o aplicație soteriologică profundă și de aici importanța capitală a participării la Cina Domnului.
A participa cu trup și suflet la Cina Domnului și a distinge semnificația paharului, devine un exercițiu al credinței prin care suntem salvați și înnobilați. Calitatea participării este mai importantă decât forma participării.
Articolul 299 – Pahar apare prima dată în Redesteptare si reforma.