303 – Sacru

Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă. Matei 7:6

Sacrul și profanul se află într-un permanent tandem de la facerea lumii. Fiecare dintre cele două trebuie definite clar și tratate ca atare. Cel mai important lucru este linia de demarcație dintre cele două. Asistăm astăzi la un proces dureros de ștergere a acestei linii de deosebire dintre ele. Din acest motiv este imperios necesară o intervenție lucidă și fermă pentru a contracara degradarea situației.

„Să nu dați câinilor lucrurile sfinte” este o poruncă în adevăratul sens al cuvântului. Însăși formularea sfatului Învățătorului oamenilor este similară celor mai solemne și explicite porunci: „Să nu!”.  În acest caz se impune o clarificare: Care sunt lucrurile avute aici în vedere? Îi lăsăm pe teologi să sistematizeze criteriile de selecție și să alcătuiască lista despre ce este și ce nu este lucru sfânt. Noi vom defini simplu și pe înțeles: Lucrurile sfinte sunt cele pe care Dumnezeu le enumeră și care Îi aparțin sau sunt în legătură cu El. Putem enumera sumar: Viața, Dragostea, Adevărul, Credința, Fidelitatea, Munca, Odihna, Sărbătoarea, Creația, Recreația, Bucuria, Ascultarea…

Tratarea cu lipsă de discernământ și de respect a acestor valori, și folosirea lor necuviincioasă, este un păcat care aduce urmări. Învățătorul oamenilor a precizat și aceste lucruri sfinte sunt călcate în picioare și necuvântătoarele se pot manifesta periculos de violent împotriva celui care încearcă să le înnobileze în mod neînțelept.

Dacă a pune în discuție un subiect sacru conduce la disprețul și batjocura acestuia este mai bina a păstra tăcerea despre acest subiect pentru a fi discutat într-un mediu corespunzător. Vorbim despre responsabilitate și discernământ, și numai Duhul ne poate asista corespunzător într-un asemenea demers. Îl invocăm să ne conducă și astăzi în drumul vieții noastre plin de riscuri, capcane și poticneli și apreciem lucrarea Sa rugându-ne special în acest sens.

Articolul 303 – Sacru apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro