304 – Șaptezeci

După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. Luca 10:1

Când este vorba despre numere trebuie avut în vedere nu numai cantitatea pe care o desemnează ci și calitatea acesteia. Din această perspectivă, șaptezeci de ucenici se referă atât la mulțimea cât și la experiența sau competențele celor trimiși, iar dacă luăm în discuție trimiterea, aceasta este semnul apostoliei, apostolul este un mesager sau emisar acreditat pentru o misiune (din grecescul apostelo, „a trimite”).

Șaptezeci de ucenici formează un „comando” al credinței extrem de eficient, ei constituie o biserică locală ultraperformantă. Asociați, doi câte doi, credincioșii se sprijină și se încurajează, se sfătuiesc și acționează pentru realizarea misiunii de pregătire a venirii Domnului, astfel că atunci când va veni El să fie primit în mod corespunzător.

Acțiunea celor șaptezeci de ucenici este un experiment prin care se testează calitatea uceniciei și a ucenicizării. Această acțiune pare spontană dar ea are la bază o experiență emergentă aflată în plină desfășurare. Deși Învățătorul a chemat doar doisprezece ucenici pe care i-a scos din producție pentru a-i pregăti în mod special pentru structura viitoarei Sale biserici, alți voluntari frecventau în mod regulat cursurile. Ei aveau să constituie armata de prezbiteri și diaconi necesari pentru susținerea lucrării.

Interesant că misiunea încredințată celor șaptezeci era similară cu a lui Ioan Botezătorul, care la rândul lui era un urmaș spiritual al lui Ilie. Lucrarea lor de bază era facilitarea venirii Domnului. Ne putem ușor imagina lucrarea acestora în campania publică organizată de Învățător. Aceștia mergeau din loc în loc fără nici un fel de structură de susținere, învățând să trăiască și să lucreze prin credință. Ei vorbeau cu oamenii despre Împărăția lui Dumnezeu în mod atractiv și convingător, iar la nevoie își dovedeau bunele intenții ajutându-i pe oameni să se simtă un pic mai bine în necazurile și suferințele lor. Nu este de mirare că la întoarcerea din campanie cei șaptezeci erau plini de entuziasm și putere. Iată o modalitate la îndemână de a ne trata depresia și apatia de zi cu zi.

Articolul 304 – Șaptezeci apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro