307 – Alternativă

Alegeți astăzi cui vreți să slujiți… Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului. Iosua 24, 15

Alternativa este o formă de libertate a alegerii între două variante, soluții sau preferințe care se exclud reciproc. Alegând una, în mod obligatoriu cealaltă este respinsă. Consecințele sunt indiscutabil în același conflict. Trebuie să recunoaștem că nu toate deciziile sunt din acest domeniu, alb-negru al alternativei.

Iosua pune înaintea poporului alternativa slujirii idolatre sau a slujirii monoteiste față de Dumnezeul creator. Dar atașamentul său atât față de Dumnezeu cât și față de poporul său îl face să-și afirme cu tărie și convingere opțiunea personală. El se teme că poporul nu ar ști să folosească libertatea de alegere și ar putea face o alegere greșită, de aceea se grăbește să faciliteze alternativa norocoasă.

Iată și un exemplu de falsă alternativă: Am citit zilele trecute provocarea unui amic de a face alegerea între o eventuală mare biserică și grupele mici. El insista că trebuie să decidem ce anume să alegem grupele mici sau o mare biserică aflată doar în stadiul de proiect în mintea lui. Evident că întrebarea lui era mai degrabă retorică, încercând prin formularea ei să susțină și să promoveze mega biserica împotriva grupelor mici. Aici nu avem de-a face cu o alternativă pentru că putem alege grupele mici și în același timp apartenența la o biserică de câteva mii de membrii. Acest lucru este chiar de dorit. Eu aș formula în acest caz o provocare cu adevărat alternativă: Ori alegem grupa mică și participarea regulată la o biserică mare și puternică ori nu vom avea nici o șansă de supraviețuire confesională. Punct. Stați puțin că mai avem și altă variantă: Poate mi-ar plăcea mai bine o biserică mică, vie și sănătoasă, cu grupe mici și sărbători periodice cu mulți participanți, poate chiar on line, dacă fizicamente nu este posibil. De ce, nu?

Articolul 307 – Alternativă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro