Avraam a pus locului aceluia numele „Domnul va purta de grijă”, de aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. Geneza 22:14
Muntele Moria nu este un munte cum ar fi Alpii, Anzii Cordilieri, sau Himalaia, dar pentru cititorul Bibliei, cei peste 800 m altitudine nu constituie un impediment să-l considere cel mai înalt munte din Scriptură, poate chiar mai înalt decât Horeb-ul sau Ararat-ul. Înălțimea munților (și a oamenilor) nu se măsoară neapărat în metri sau picioare ci în semnificația pe care o poartă.
Mă tot întreabă cineva: Chiar merită efortul de a vă urca pe munți, doar pentru câteva momente după care vă coborâți și… ce? Cel care mă întreabă nu a urcat niciodată pe un munte adevărat măcar că s-a născut și a trăit o viață la poalele Retezatului. Și atunci ca răspuns eu spun simplu: Dacă ai fi fost o dată acolo pe munte, nu ai mai pune această întrebare. Pentru că de acolo lumea se vede altfel. Și nu numai ochii se bucură de imaginea și perspectiva inegalabilă, dar și mintea gândește altfel.
La altitudinea sa spirituală, Moria rămâne totdeauna cea mai mare înălțime a iubirii și sacrificiului, a credinței și Providenței. Acolo Domnul poartă de grijă. Nu este de mirare că acolo au fost ridicate Templul lui Solomon, templul lui Zorobabel și Templul lui Irod, iar evreii de astăzi nici nu vor să audă de un alt loc unde să reconstruiască Templul lui Jahve. De pe muntele unde Dumnezeu a purtat de grijă se vede până dincolo de timp în veșnicia viitoare, deci merită efortul de a urca acolo ori de câte ori ne permite timpul și vremea.
Articolul 309 – Altitudine apare prima dată în Redesteptare si reforma.