310 – Bani

Atunci Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Marcu 12:17

Când este vorba despre bani, Maestrul ne cere să avem discernământ. Cezarul și Dumnezeu nu se află în mod normal în opoziție sau concurență. Puterile pământești își au sfera legitimă cunoscută și atribuită de Dumnezeu. Este adevărat că prea adesea se creează o tensiune între Cezar și Dumnezeu prin abuzurile statului, abuzuri care trebuie tratate în mod matur, responsabil și din perspectivă spirituală, dar și biserica poate greși invadând domeniul rezervat de Dumnezeu pentru autoritatea civilă.

Vorbind despre bani, cheia este în mâna noastră. Noi trebuie să decidem ce este al lui Dumnezeu și ce este al Cezarului. Iar pentru această decizie Dumnezeu este doritor și interesat să ne ofere consilierea de fond prin regulile generale biblice de administrare creștină a vieții, unde darurile și zecimile sunt prevăzute, dar mai ales prin iluminarea de moment prin care luăm cele mai bune decizii în cheltuirea banilor pentru viața de zi cu zi.

Banii nu aduc fericirea, dar pot aduce nefericirea. În acest context, fericirea este discernământul spiritual de care avem nevoie. Acest discernământ spiritual este mai mult decât deprinderea de a cheltui banii în mod eficient și obținerea celor mai bune produse cu cele mai mici investiții și prețuri. Discernământul spiritual ne ajută să-L includem permanent și pe Dumnezeu în calcul. Investițiile omului spiritual constituie cel mai avantajos plasament cu dobânda cea mai bună pentru acum și pentru după aceea.

Articolul 310 – Bani apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro