313 – Camătă

Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. Exodul 22:25

Camăta este o dobândă excesivă, ilicită, care îl așază pe datornic într-o poziție umilitoare iar pe creditor în poziția de exploatator. În mod normal cămătarul este un posesor de bunuri aflat în mod clar pe o poziție socială avantajată față de cel care împrumută de la el. Cămătarul oferă cu împrumut și dobândă imorală, banii pe care îi are, iar cel care împrumută de la el folosește banii pe care nu îi are. Acest tip de relație socială poate produce tensiuni și dezechilibru economic cu consecințe dureroase.

Din perspectiva dreptății divine și a bunului simț de conviețuire socială, cămătăria este păcat și îl dezonorează pe cămătar, afundându-l pe debitor în datorii cu efect dezastruos. Sigur, am putea spune ceva și despre cel care nu-și face socotelile în mod înțelept și intră în datorii riscante, dar să ne ocupăm acum de delincvent și delicvența lui. Lăcomia de bani este un păcat condamnat de Scriptură și ea constituie mobilul cămătăriei. Când acest lucru se întâmplă în sânul poporului lui Dumnezeu nu ne putem aștepta ca Dumnezeu să tacă.

Glasul profeților s-a ridicat adesea împotriva practicilor care au determinat segregarea socială și accentuarea sărăciei. Pentru acest motiv a fost poruncit de Dumnezeu jubileul. Cu această ocazie, odată la cincizeci de ani relațiile sociale trebuiau restabilite și resetate. În declarația de misiune a lui Hristos, anul de îndurare al Domnului ocupă un loc important. Evanghelia are drept scop schimbarea inimii cămătarilor și îmbunătățirea condiției sociale a săracilor. Soluția și pentru cămătari și pentru datornici este pocăința noastră cea de obște. Amin!

Photo by cottonbro from Pexels

Articolul 313 – Camătă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro