81 – Administrare

Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Geneza 2:15

Viața paradisiacă nu trebuie înțeleasă în varianta grecească sau musulmană, în care cei răscumpărați se detașează de orice altă îndeletnicire în afară de consum, relaxare și plăcere perpetuă. Paradisul biblic oferă existenței umane un sens mult mai nobil și mai consistent, decât oricare altă formă de izbăvire și mântuire pe care și le-ar putea imagina cele mai creative minți omenești.

Dumnezeu a considerat că omului îi face foarte bine se fie implicat într-un program în care are responsabilități și criterii de evaluare, de aceea Dumnezeu a inventat administrarea. În acest caz omul are posibilitatea să evolueze cu adevărat, să se dezvolte și să prospere. Toate aceste dimensiuni ale condiției umane dau existenței noastre o notă de frumusețe și valoare, în asemănare cu modelul divin al creației. În acest sens, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor.

În condițiile păcatului, administrarea poate fi uneori însoțită de stres și nesiguranță, dar acest lucru poate avea un rol pozitiv, determinându-ne să Îl căutăm mai serios și stăruitor pe Dumnezeu, de la care ne vine ajutorul și susținerea.

În pilda talanților nu se face vorbire despre procesul administrării valorilor încredințate, dar există un detaliu care ne ajută să înțelegem destul de bine cum s-au întâmplat lucrurile.  Fiecare dintre cei doi câștigători ai programului lui Dumnezeu este numit „rob bun și credincios”, iar acest lucru sugerează ideea că în competența administrării eficiente, Dumnezeu era în mod sigur implicat. Nimeni nu poate fi credincios în ochii lui Dumnezeu, fără să fie credincios lui Dumnezeu, într-o relație strânsă de dependență și călăuzire.

Fiecăruia dintre noi Dumnezeu ne-a dat câte ceva de făcut și nu ne lasă să ne descurcăm singuri, cum putem, ci El este aproape de noi, în orice moment, pentru a ne încuraja, instrui și îndrepta, ori de câte ori este nevoie, făcându-ne munca interesantă și generatoare de satisfacții personale și aducătoare de motive de laudă la adresa Numelui Său.

Articolul 81 – Administrare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro