A sunat telefonul

Devoțional de seară 19 aprilie 2019

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11

Telefonul a sunat tocmai când am deschis uşa pentru a ieşi din casă. Nu eram sigură dacă să mă întorc să răspund sau să ies din casă. Atunci mi-am amintit de ploaia şi de cerul înnorat de afară. Acest lucru m-a încurajat să mă întorc şi să răspund la telefon.

La celălalt capăt al firului era o voce foarte cunoscută, doamna Dean. Am fost foarte surprinsă să o aud. A fost una din învăţătoarele suplinitoare preferate din şcoala generală. Mi-a plăcut foarte mult să ascult povestirile ei despre Isus şi mi-am dat seama, din comportamentul ei, că Îi iubea din toată inima ei. De ani de zile nu mai vorbisem cu ea, probabil de zece ani sau chiar mai mult. Oare de ce mă sunase? Cum făcuse rost de numărul meu?

După ce ne-am salutat, mi-a spus care era motivul pentru care mă sunase. După serviciul de închinare din acea dimineaţă, Duhul Sfânt a pus în inima ei îndemnul să sune doi foşti elevi: unul dintre ei era pastor în prezent şi cealaltă persoană eram eu. Îmi amintesc că a spus: „Nu ştiu prin ce treci, dar Dumnezeu mi-a cerut să îţi spun că El are un plan special pentru viaţa ta şi că te iubeşte.”

Apoi a continuat să mă încurajeze să rămân întotdeauna în planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Când a spus acest lucru, au început să îmi curgă lacrimile pe faţă, căci ştiam că Dumnezeu era Cel care îmi vorbea prin ea. Apoi doamna Dean a înălţat o rugăciune care mi-a topit inima şi mi-a reamintit de ce mă chemase Dumnezeu să fiu o educatoare creştină. Ea nu ştia că mă pregăteam să aplic pentru funcţia de specialist în verificarea activităţilor de citire la o şcoală publică deschisă recent, chiar foarte aproape de unde locuiam.

De multe ori le-am relatat această experienţă şi elevilor mei. Aceasta era una din bucuriile de a fi un educator creştin. Mi se ofereau ocazii de a le împărtăşi povestiri adevărate ale credinţei şi elevilor mei. Adesea meditez la această experienţă — şi la multe altele asemenea ei. În planul lui Dumnezeu, acolo vreau să fiu. Dar tu?

Dragă Doamne, Îţi mulţumesc că ne vorbeşti prin alţii şi prin Cuvântul Tău. Fie ca întotdeauna să facem voia Ta pentru viaţa noastră şi să ne încredem în Tine mai mult în fiecare zi.

În numele lui Isus m-am rugat. Amin!


Kalisha A. Waldon

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro