A treia oară este cu binecuvântare

Devoțional zilnic

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. – Marcu 11:24

Sânge în scaunul de toaletă: un lucru care ar face ca orice femeie însărcinată să intre în panică. Eram însărcinată în şase săptămâni cu primul meu copil. Înainte de asta mai pierdusem două sarcini şi eram sigură că soarta acelei sarcini era pecetluită. După ce am căzut pe genunchi şi L-am implorat pe Dumnezeu ca de această dată să fie diferit, l-am sunat pe medic, care m-a trimis la o ecografie de urgenţă.

La acea vreme, soţul meu era plecat, aşa că a trebuit să conduc eu până la cabinetul medical. La ecografiile anterioare de abia reuşisem să merg în picioare, nicidecum să conduc, după ce consumasem un litru de apă ca să mă pregătesc pentru examinare. Cumva, în acea dimineaţă, a fost diferit şi am reuşit să conduc maşina până la cabinetul medicului. În tăcere am înălţat o rugăciune de mulţumire.

Aşteptând ca asistenta să îmi strige numele, am deschis devoţionalul pe care îl luasem cu mine. Am fost călăuzită către o poveste al cărei mesaj era că doar Dumnezeu poate face imposibilul. Ştiam că nu era o simplă întâmplare că descoperisem acea relatare, ci mai degrabă Duhul Sfânt îmi vorbea mie direct. Apoi mi-am auzit numele.

Câteva momente mai târziu, gândurile m-au năpădit în timp ce stăteam întinsă pe masa de ecograf. După toate cercetările mele, ştiam că în acea etapă a sarcinii era foarte greu să vezi bătaia inimii la ecograful abdominal. Doctorul mi-a spus că este puţin probabil să vedem ceva. Dar, prin harul lui Dumnezeu, la doar câteva secunde după ce tehnicianul a pus sonda pe abdomen, a găsit bătaia inimii.

Mi-au curs lacrimi de bucurie. Poate că voi duce până la termen a treia sarcină. Au trecut săptămâni şi a trecut şi primul trimestru de sarcină. M-am rugat în fiecare zi la Dumnezeu ca El să îmi ţină copilul în siguranţă. M-am mai speriat de câteva ori în lunile următoare, dar, în final, Dumnezeu întotdeauna mi-a purtat de grijă mie şi copilului. Vedeţi voi, Dumnezeu nu promite că va înlătura piedicile sau durerea din viaţa noastră, dar El promite că ne va ajuta să trecem prin ele. Aşa cum ne spune Moise în Exodul 14:14, „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi”.

Rugăciunea şi credinţa neclintită în Dumnezeu şi în planul Său pentru viaţa noastră este tot ce avem nevoie. Credinţa este al şaselea „simţ”, care le întrece pe toate celelalte, dar depinde de noi dacă vrem să o exercităm.

Ţi-ai folosit rugăciunea şi credinţa neclintită în ultimul timp?


Renee Farmer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit