Abiatar

Devoțional zilnice

David a zis lui Abiatar: „…Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit…” Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. (1 Samuel 22:22-23; 23:6)

Experienţa uciderii preoţilor din cetatea Nob şi a lui Ahimelec, tatăl lui Abiatar, l-a marcat puternic pe acesta, care a fugit la David şi i-a dat de ştire despre cele întâmplate. Teama lui Saul faţă de David, pe care-l socotea rival, a provocat tulburare şi confuzie în Israel. David, fugar, se implică în cucerirea unei cetăţi, Cheila, pe care filistenii au jefuit-o. Abiatar îi aduce lui David efodul, care fusese la Nob. Acesta avea pe el Urim şi Tumim, prin care purtătorul lui comunica cu Dumnezeu în situaţii neclare sau decisive.

Abiatar îi rămâne mult timp credincios lui David şi joacă un rol important în timpul crizei provocate de Absalom. Poziţia lui faţă de David se schimbă atunci când acesta este deja bătrân şi urmează să-şi numească succesorul. Atunci Abiatar trece de partea lui Adonia, un pretendent al tronului care însă nu era în planurile lui David. El devine un trădător, asociindu-se cu Ioab în proclamarea noului împărat. Trădarea aceasta avea să-l coste pierderea slujbei de preot (vezi 1 Împăraţi 2:26-27).

„Viaţa lui Abiatar a fost cruţată, din respect pentru slujba lui şi pentru credincioşia lui anterioară faţă de David, dar a fost scos din slujba de mare-preot, slujbă ce a trecut la urmaşii lui Ţadoc.” (Patriarhi şi profeţi, p. 749).

Ce tragedie să clădeşti o viaţă întreagă ceva şi apoi, printr-un gest necugetat, să dărâmi şi să pierzi totul! Aceasta este experienţa multor trădători, care au acţionat doar conform intereselor personale. Şi nu sunt puţini. Nu merită menţionaţi. Iuda este exemplul cel mai elocvent.

Cel mai important lucru pentru noi este să ne ducem până la capăt chemarea, purtând în cuvinte şi fapte Evanghelia veşnică a mântuirii către toți cei din jurul nostru. Astăzi este o nouă ocazie pentru aceasta.

Isuse, vrem să fim şi astăzi purtătorii iubirii tale în toate cuvintele şi faptele noastre!

Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit