Acționând pe baza credinței

Devoțional zilnic 22 septembrie 2019

Tu vii înaintea mea cu sabie, suliță și cu pavăză, iar eu vin înaintea ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. (1 Samuel 17:45)

Urmărește versiunea video aici.

El [David] s-a dezbrăcat de armura împăratului și și-a luat doar lucrurile lui, toiagul său de păstor și o simplă praștie. După ce a ales cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în traista sa, cu praștia în mână a înaintat împotriva filisteanului. Uriașul înainta cu trufie puțin câte puțin, așteptând să dea piept cu cei mai puternici dintre războinicii lui Israel. Cel care-i ducea scutul mergea înaintea lui. Pe măsură ce se apropia de David, el n-a văzut decât un tinerel, un copil. Fața lui radia de sănătate, iar chipul lui zvelt, neprotejat de armură, expunea toate acele trăsături tinerești în contrast marcant față de proporțiile masive ale filisteanului.

Goliat s-a umplut de uimire și furie. Indignarea sa a izbucnit în cuvinte calculate, astfel încât să-l înspăimânte și să-l copleșească pe tânărul curajos din fața sa. „Ce, sunt câine”, exclamă uriașul, „de vii la mine cu toiege?” Apoi filisteanul a revărsat asupra lui David cele mai teribile blesteme cu toți dumnezeii pe care îi cunoștea. Apoi a strigat batjocoritor: „Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.” Însă această amenințare trufașă n-a făcut altceva decât să inspire în acel tânăr și mai mult curaj și să aprindă în pieptul său și mai mult zel pentru a-l aduce la tăcere pe vrăjmașul poporului său. El nu a tremurat în fața campionului filistenilor. El era conștient că luptă pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru eliberarea lui Israel, și inima sa era plină de credință, calm și speranță.

David a pășit în față și s-a adresat inamicului său într-un limbaj care era decent și elocvent în același timp. El a spus filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Şi tot pământul va ști că există un Dumnezeu în Israel.” – Signs of the Times, 10 august 1888

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro