Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Geneza 2:16,17
Grădina Edenului reprezintă momentul de aur al istoriei neamului omenesc. Dincolo de caracterul superlativ al lucrurilor, se află dimensiunile reale ale condiţiei umane.
Primul element fundamental al experienţei omeneşti este bucuria. Omul a primit libertatea de a-şi împlini nevoile legitime cu plăcere şi după propria alegere. El putea mânca din oricare pom al grădinii fără niciun fel de restricţie. Acest detaliu lasă să se înţeleagă faptul că modelul ideal pentru fiinţele umane este caracterizat de libertate şi responsabilitate.
Dumnezeu nu avea să-l supravegheze pe om pas cu pas, pentru a-i indica în fiecare moment ce trebuia să facă şi ce nu trebuia să facă. Adam era responsabil peste grădină şi se aştepta ca el să-şi planifice singur activitatea. Lucrarea sa trebuia să-i producă bucurie şi satisfacţie.
Al doilea element al vieţii este restricţia. Chiar şi înainte de pătrunderea păcatului în ambianţa fericită a Edenului, libertatea omului a fost marcată de o limitare. Aceasta era simplă în prezentare, dar extrem de severă dacă nu avea să fie luată în seamă. Nesocotirea acestei restricţii a devenit cauza esenţială a răului, durerii şi morţii. Pomul oprit nu constituia o ameninţare fizică pentru sănătatea omului, ci un etalon al ascultării şi al comportamentului moral, în condiţii de libertate desăvârşită.
Succesul la un pas de tine:
Identifică posibilităţile şi restricţiile proprii statutului tău!