Adam

Devoțional femei

Dar ei au călcat legământul la fel ca Adam. (Osea 6:7, trad. text.)

Acesta este singurul verset din Biblie care afirmă explicit că Dumnezeu a făcut un legământ cu Adam. Dintotdeauna legământul Lui constă într-o conjugare a iubirii, aşa cum spune şi Isus: „Luaţi jugul Meu!” (Matei 11:29). Dumnezeu a creat familia şi ea rămâne până astăzi expresia legământului propus de El. În familie, toţi decid şi lucrează pentru binele comun, pentru că toţi se identifică unul cu celălalt şi sunt una. Când se pune masa, fiecare primeşte după nevoile lui, fără să plătească la ieşire şi, când se lucrează, fiecare lucrează după puterea lui, fără să ceară un salariu pentru lucrul prestat. Toţi pun totul în mijloc şi decid împreună. Tatăl ceresc vrea să rămânem uniţi cu El în familia iubirii, ca fii şi fiice. Nu poţi rămâne în acelaşi jug cu cineva şi să o luaţi unul la dreapta şi altul la stânga. Părţile implicate caută, în principal, să fie în consens pentru binele comun.

Dumnezeu aşază în mijlocul Edenului un pom al libertăţii de alegere între bine şi rău, deoarece El îl invită pe om să pună, de bunăvoie, în comun, singurul lucru pe care îl avea – voinţa. Rezultatul este că Dumnezeu pune şi El totul în comun cu Adam, cu omul. Solidaritatea volitivă cu Dumnezeu o aduce automat după sine pe cea operativă – „s-o lucreze şi s-o păzească” (Geneza 2:15); temporală – săptămâna şi Sabatul sunt timpul lui Dumnezeu pus la dispoziţia omului; administrativă – „să stăpânească” (Geneza 1:26), cu Dumnezeu, omul este domn, şi nu sclav; patrimonială – Dumnezeu a dat omului grădina Lui; existenţială – Dumnezeu a pus în mijlocul grădinii pomul vieţii, viaţa Sa împărtăşită cu omul; relaţională – Dumnezeu îl adoarme pe Adam, din care, apoi, o scoate pe Eva, gest prin care ne învaţă că noi, chiar de la origini, suntem făcuţi să fim una între noi şi cu El şi că aşa vrea să rămânem.

Rezultă aici un acronim în italiană: V-O-T-A P-E-R DIO, care te încurajează: Alege-L pe Dumnezeu, dă-i Lui voinţa ta, caută mai întâi pe Hristos ca Domn, menţinând solidaritatea familiei lui Dumnezeu şi armonia cu El, şi toate celelalte ţi se vor da pe deasupra!

Iulian Sava, pastor, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit