Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul. (Matei 8:20)
Urmărește versiunea video aici.
Domnul Hristos a venit în această lume pentru a trăi o viață de desăvârșită ascultare de legile Împărăției lui Dumnezeu. El a venit să înalțe și să înnobileze ființele omenești, pentru a le face parte de o neprihănire de durată. El a fost mijlocul prin care adevărul avea să fie împărtășit. În El se găsesc toate capacitățile deosebite necesare pentru un caracter absolut perfect.
Domnul Hristos a renunțat la poziția Sa înaltă din curțile cerești și, dând la o parte mantia și coroana Sa regală, Și-a îmbrăcat divinitatea în umanitate. El a devenit sărac pentru noi în privința bogățiilor și avantajelor pământești, pentru ca oamenii să poată deveni bogați în ce privește o greutate veșnică de slavă. El Și-a luat locul la conducerea familiei omenești și a consimțit să sufere pentru noi încercările și ispitele aduse de păcat. El ar fi putut veni cu putere și mare slavă, însoțit de o mulțime de îngeri cerești. Însă nu, El a venit în umilință, din părinți modești. A fost crescut într-un sat obscur și disprețuit. A trăit o viață de sărăcie și a suferit adesea lipsuri și foame. A trecut prin aceste lucruri ca să ne arate că bogățiile pământești și rangul înalt nu sporesc valoarea sufletelor în ochii lui Dumnezeu. El nu ne-a lăsat nicidecum să înțelegem că bogățiile ar face pe cineva vrednic de viața veșnică. Acei membri ai bisericii care, în momentul în care întâlnesc un om sărac, îl tratează ca și când nu este demn de atenția lor, nu au învățat acest lucru de la Hristos.
Supunerea față de păcat este cea care aduce multă nefericire în suflet. Nu sărăcia, ci neascultarea este cea care ne micșorează speranța de câștigare a vieții veșnice pe care Mântuitorul a venit să ne-o aducă. Bogățiile adevărate, pacea adevărată, mulțumirea autentică, fericirea de durată – toate acestea pot fi găsite doar într-o consacrare deplină față de Dumnezeu, într-o conformare desăvârșită față de voia Sa.
Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a trăi o viață de curăție fără pată, pentru a arăta astfel păcătoșilor că, prin puterea Lui, și ei se pot supune rânduielilor sfinte ale lui Dumnezeu, legilor Împărăției Sale. El a venit să înalțe Legea și s-o onoreze printr-o desăvârșită conformare față de principiile acesteia. El a unit umanitatea cu Divinitatea, astfel ca ființele omenești căzute să poată deveni părtașe de natură divină și să scape astfel de stricăciunea care este în lume prin pofte.
Tatăl constituia sursa puterii pe care o avea Domnul Hristos și care Îl făcea în stare să Își păstreze viața fără pată sau urmă de păcat. – Review and Herald, 4 iulie 1912