Adoni-Bezec

Devoțional zilnic 24 martie 2018

Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii. (Matei 7:12)

După moartea lui Iosua, poporul a continuat pentru o scurtă perioadă cucerirea Canaanului. Prima victorie a avut loc la Bezec, unde israeliții au ucis zece mii de oameni și l-au prins pe împăratul lor, Adoni-Bezec. „Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit și l-au prins și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare. Adoni-Bezec a zis: «Șaptezeci de împărați, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplătește și mie cum am făcut.» L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.” (Judecătorii 1:6,7)

Se pare că acest împărat a apelat la mutilarea mâinilor pentru ca prizonierii să nu mai poată lupta și astfel să evite o răscoală; a apelat de asemenea la mutilarea picioarelor pentru ca prizonierii să nu poată fugi. Îi ținea pe lângă masa lui ca trofee, pentru a dovedi puterea cuceririlor sale. Aceasta până când a ajuns să aibă și el aceeași soartă.

Interesant este faptul că el leagă ce le-a făcut celor șaptezeci de împărați și ce i s-a făcut lui, punând pe seama lui Dumnezeu, care face dreptate. Însuși Isus a spus: „Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” (Matei 7:2)

„Ce le facem altora, fie bine, fie rău, se întoarce sigur la noi, ca binecuvântare sau ca blestem. Tot ce dăm, primim iarăși. Binecuvântările pământești din care le facem parte și altora pot fi, și adesea chiar sunt, răsplătite în aceeași măsură. Chiar și răul se întoarce la cel ce l-a săvârșit. Oricine a fost gata să condamne sau să descurajeze va ajunge să treacă în viață prin aceleași împrejurări prin care i-a făcut pe alții să treacă; el va simți ce au suferit ei din cauza lipsei sale de simpatie și de amabilitate.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 136)

Ziua ta de astăzi și viața ta de mâine nu sunt o necunoscută totală. Poți alege să plantezi semințele roadelor pe care vrei să le culegi. Și Dumnezeu va purta de grijă ca ele să nu moară. Chiar dacă din unele vom mânca abia în Împărăția Sa, ce am semănat împreună cu El nu se va pierde!

Silviu Țuțuianu, pastor, Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro