Devoțional zilnic

Adonia – cu de la sine putere

Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 1 Împărați 1:5

Atunci când David se apropia de moarte şi se punea problema succesiunii la tron, în mulţimea bărbaţilor din casa lui a început să se pună întrebarea cine va urma la tron. Adonia, fratele lui Absalom, a luat iniţiativa de a rezolva dilema. Folosindu-se de farmecul personal şi de influenţa pe care o avea printre oamenii lui David, Adonia a făcut pregătiri pentru instalarea sa ca împărat.

Cu această ocazie, Ioab, fiul Ţeruiei, s-a dovedit a fi un profitor neinspirat. El a fost printre cei care au trecut de partea lui Adonia, încurajându-l în acţiunile sale pripite şi pline de trufie. Ioab fusese toată viaţa un om de nădejde pentru David, însă în acest moment s-a dovedit a fi un oportunist. El încerca să folosească momentul, pentru a-şi prelungi avantajele poziţiei publice pe care o deţinea. Dar decizia sa s-a dovedit cât se poate de inoportună. Drumul prescris de Dumnezeu prin profetul Natan avea să fie diferit, iar susţinătorii lui Adonia aveau să împărtăşească soarta lui, de om nechibzuit şi abuziv.

Organizaţiile care apar cu de la sine putere constituie o ameninţare serioasă la ordinea socială, ceea ce face ca apariţia lor să fie foarte aspru sancţionată de puterea legitimă. Acest lucru nu poate fi considerat o restrângere a dreptului personal la alegere, ci un abuz asupra drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Dorinţa de a participa la conducere şi convingerea personală a chemării au nevoie de o confirmare din partea celorlalţi şi a lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Cum îţi dai seama dacă orientarea ta este oportună sau nu? Armonizarea cu practica generală şi cu regulamentele în vigoare te scapă din primejdie!