Adorație plină de bucurie

Devoțional zilnice

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. – Psalmii 95:1

Imaginează-ţi că eşti în Viena, Austria, pe 7 mai 1824. Fără să îţi explice ce se întâmplă, un prieten te duce la Theater am Kärntnertor. De îndată ce intri în sala de concerte, observi mare freamăt şi entuziasm pentru un mare eveniment. Orchestra este mai mare decât de obicei. La vremea stabilită, dirijorul intră pe scenă – nimeni altul decât marele Ludwig van Beethoven are premiera cu Simfonia a IX-a. Unii critici chiar l-au mustrat că a adăugat cor şi solişti la o simfonie, aşa cum a fost cazul în partea finală.

La acea vreme, Beethoven era deja complet surd şi nu putea auzi execuţia propriei lui compoziţii. Un dirijor (Michael Umlauf) era ascuns vederii publicului şi bătea măsura pentru muzicieni. Când interpretarea a ajuns la final, Beethoven era cu câteva măsuri în urmă şi încă dirija.

Atunci, solista contralto s-a apropiat de el şi l-a întors pentru a putea primi aclamaţiile şi aplauzele entuziaste ale publicului. Deşi nu putea auzi aplauzele, cel puţin putea vedea gesturile de ovaţie. Profund mişcat, a părăsit scena cu lacrimi în ochi.

Versurile originale sunt de la „Oda bucuriei” (1785), scrise de faimosul poet german Friedrich Schiller. În poem se vorbeşte despre unirea tuturor oamenilor într-o frăţie universală şi se încheie cu nişte cuvinte maiestuoase: „Fraţilor, deasupra bolții înstelate, Acolo trebuie să fie un Tată iubitor. Milioane, cădeţi voi în adorare? Lume, îţi cunoşti Creatorul? Caută-L în ceruri; El locuieşte deasupra stelelor.” Mai târziu au fost adăugate versurile creştine „Te-adorăm cu bucurie” (1907) scrise de Henry van Dyke la melodia Simfoniei a IX-a. Acum este cântată ca unul dintre cele mai frumoase imnuri din toate timpurile (vezi imnul nr. 38 din Imnuri creştine adventiste).

Ocupaţi cu atât de multe activităţi, putem pierde cu uşurinţă spiritul de adorare care vine dintr-o relaţie adevărată Creator-creatură. Dar în Psalmii 95:1 ne este adresată o invitaţie: „Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.” Imnul „Te-adorăm cu bucurie” cheamă toate creaturile şi chiar şi creaţia să se închine cu bucurie Creatorului. Dacă cunoşti acest imn, de ce nu l-ai cânta chiar acum, ca să îl păstrezi în minte pe tot parcursul zilei? Îţi doresc să ai un timp plăcut cu Creatorul şi Răscumpărătorul tău!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit