Adunăm sau risipim

Devoțional zilnic

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește. (Matei 12:30)

Bărbați și femei convertiți pe jumătate înseamnă creștini pasivi. Ei sunt pomi fără roadă. Domnul Hristos caută în zadar să găsească roade în ei; nu găsește decât frunze.

Dacă ar fi posibil ca Hristos și eul să fie slujiți în același timp, atunci un mare număr s-ar înrola în rândul acelora care călătoresc spre ceruri. Dar Domnul Isus nu caută asemenea oameni. Cauza Sa nu are nevoie de astfel de adepți.

Adevărații urmași ai lui Hristos își folosesc cunoștințele pentru a face ca și alții să beneficieze de harul Lui. Cu candelele umplute cu uleiul cel sfânt, ei merg înainte aducând lumină celor aflați în întuneric. Astfel de lucrători văd multe suflete întorcându-se la Domnul. În fața lor se dezvăluie continuu noi adevăruri și, pe măsură ce primesc, ei dau mai departe.

Cei pentru care lanțurile păcatului au fost sfărâmate, care L-au căutat pe Domnul cu inima zdrobită și au primit răspuns la cererile lor arzătoare după neprihănire, nu sunt niciodată reci și dezinteresați. Ei sunt conștienți că au o parte de făcut în lucrarea de salvare de suflete. Ei veghează, se roagă și lucrează pentru salvarea altora. Modelați și călăuziți de Duhul Sfânt, ei câștigă stabilitate în ce privește profunzimea și lărgimea caracterului creștin. Ei dobândesc fericire spirituală de durată. Mergând pe urmele pașilor Domnului Hristos, ei ajung să se identifice cu El în planurile Sale pline de sacrificiu de Sine. Asemenea creștini nu pot fi reci și neimpresionabili. Inimile lor sunt pline de iubire neegoistă pentru păcătoși. Ei lasă deoparte orice ambiție lumească și interese personale. Legătura lor cu lucrurile profunde ale lui Dumnezeu face ca ei să devină tot mai mult asemenea Mântuitorului lor. Ei se bucură de biruințele Lui; ei sunt plini de bucuria Lui. Zi de zi, ei cresc până la statura deplină de bărbați și femei în Hristos Isus. (…)

Noi ne decidem destinul veșnic prin felul în care facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul Hristos s-o facem în absența Sa… Hristos, Domnul nostru, S-a dus să ne pregătească locașuri în cetatea din ceruri. Noi așteptăm ca El să Se întoarcă. Acum, cât nu este cu noi, să-L onorăm îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care El a așezat-o în mâinile noastre. Așteptând, veghind și lucrând, noi trebuie să ne pregătim pentru revenirea Sa. – Signs of the Times, 9 iulie 1902

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit