Universitatea Cornell, din New York, Statele Unite, a retras invitaţia pe care i-o făcuse lui Jannique Stewart, o activistă pro-viaţă din cadrul Institutului Life Training, de a participa la o dezbatere despre avort, după ce s-a aflat că aceasta susţine definiţia biblică a căsătoriei. Din păcate, acesta este doar ultimul exemplu care evidenţiază alunecarea mediului universitar spre un progresism care, în numele egalităţii și al corectitudinii politice, expulzează orice fel de discurs conservator, ridicând astfel încălcarea libertăţii de exprimare la rangul de a fi unica politică acceptabilă.
Cazul lui Stewart este curios, fiindcă aceasta fusese invitată tocmai să facă pledoaria pro-viaţă în dezbaterea despre avort și drepturile femeii, însă cei de la Universitatea Cornell au considerat că nu ar fi potrivit să susţină această cauză decât cineva care este în schimb deschis la căsătoriile homosexuale. Mai mult decât atât, conform spuselor lui Stewart, i s-a comunicat din partea universităţii că „a avea în campus pe cineva ca mine ar fi ca și cum ar permite unui rasist să susţină un discurs pro-sclavie sau pro-Holocaust. Mi s-a mai spus că studenţii ar fi ofensaţi de opiniile mele și nici nu ar putea să fie atenţi la ce spun.”
Cazul este izbitor de similar cu cel al bine cunoscutului profesor Jordan Peterson, căruia i s-a retras invitaţia făcută de Universitatea Cambridge, Marea Britanie, de a petrece câteva luni la universitate pentru a face cercetare în cadrul unei serii de prelegeri pe care le susţine asupra textului biblic. Peterson, profesor de psihologie la Universitatea din Toronto, Canada, a devenit un critic notoriu al corectitudinii politice duse la extrem, după ce s-a opus vehement legilor statului canadian care impun un anumit limbaj de adresare persoanelor transsexuale. Refuzul său tranșant de a se adresa colegilor sau studenţilor transsexuali cu pronume impuse de stat l-a propulsat direct spre faimă globală. Din nefericire și pe nedrept, presa liberală și mișcările din campusurile universitare l-au asociat pe Peterson cu mișcările de extremă stânga și în mod special cu mișcarea tinerilor supremaţiști albi.
Vestea că i s-a retras bursa a fost primită cu entuziasm de Uniunea Studenţilor Universităţii Cambridge, care a declarat că „lucrările și opiniile profesorului Peterson nu sunt reprezentative pentru studenţii noștri și de aceea nu vedem vizita sa ca o contribuţie de valoare pentru universitatea noastră, ci ca una care vine în contradicţia principiilor universităţii”. Peterson a criticat conducerea universităţii că a cedat la presiunea pusă de un număr de studenţi, când amfiteatrul a fost plin la conferinţa pe care a ţinut-o în campusul universităţii cu doar un an în urmă. „Mie mi se pare că amfiteatrul plin până la refuz, întrebările inteligente puse pe seama prezentării mele, cât și numărul mare de vizualizări ale înregistrării video cu prezentarea respectivă sugerează că există studenţi la Cambridge care sunt foarte interesaţi de ceea ce am de spus și care ar considera că vizita mea are valoare”, a punctat iritat Peterson.
Incidente în același ton s-au petrecut și în campusurile Universităţilor Yale și Berkeley. „Iată deci, unde am ajuns. În mod evident, nimeni care este catolic, protestant evanghelic, creștin ortodox sau care susţine moralitatea tradiţională din motive filosofice nu este eligibil să participe la o dezbatere pe aceste teme. Dacă Platon sau Aristotel ar fi în viaţă azi, ar primi interdicţie la participare. Gândiţi-vă la asta o secundă”, a comentat Robert P. George, profesor de jurisprudenţă la Universitatea Princeton, legat de cazul lui Jannique Stewart. Dar realitatea la care s-a ajuns deja este mai gravă de atât.
Concedieri și investigaţii
Oricât de problematic este ce se întâmplă în unele dintre cele mai importante campusuri universitare din lume, și mai îngrijorător este faptul că unii oameni au început să își piardă locurile de muncă în urma refuzului de a folosi alte pronume decât cele biologice. Profesorul de franceză în vârstă de 47 de ani Peter Vlaming a devenit anul trecut primul profesor care a rămas fără locul de muncă pentru „discriminarea” unui student transsexual din statul american Virginia.
Conform presei locale, Vlaming a fost acuzat de discriminare și de crearea unui mediu ostil pentru că a refuzat să i se adreseze unui student transsexual, biologic de sex feminin, cu noul pronume. Vlaming nu a folosit în mod intenţionat alte pronume, ci a evitat să folosească cu totul pronume când discuta despre student, folosind doar numele acestuia. Doar că studentul cu pricina și părinţii acestuia s-au plâns de discriminare. „Sunt perfect de acord să folosesc noul nume și să evit pronumele feminine pentru că nu am venit aici să ofensez sau să provoc… dar nu pot să mă refer la un bărbat ca și cum ar fi femeie și invers, fără să îmi încalc conștiinţa și credinţa”, a explicat el.
În Marea Britanie, mai mulţi profesori de la școli private au fost concediaţi din aceeași cauză, însă cazurile încep să apară și la instituţiile de stat. Anul trecut, un doctor care lucra de 26 de ani în cadrul sistemului public de sănătate din Marea Britanie, NHS, a fost concediat pentru că refuza să le spună pacienţilor pe pronumele preferate de aceștia, pe motive de conștiinţă. Dr. David Mackereth a fost catalogat drept „inapt pentru exercitarea profesiei” pentru refuzul de a crede că sexul nu este biologic. „Intenţia mea nu este să atac mișcarea transgender. Dar îmi apăr libertatea de exprimare și libertatea religioasă. Nu cred că ar trebui să fim obligaţi să folosim anumite pronume. Nu încerc să supăr pe nimeni. Dar dacă supărarea cuiva se poate termina cu demisia unor medici, atunci cred că trebuie, ca societate, să ne gândim foarte bine la ce facem. (…) Dacă nu mai avem voie să spunem că sexul și genul sunt același lucru și sunt determinate la naștere, oricine crede ca mine poate să fie dat afară sub Actul Egalităţii. Eu nu sunt un caz izolat”, a declarat el.
Și cu siguranţă așa este. Recent, o jurnalistă catolică din Marea Britanie a ajuns să fie investigată de poliţie pentru discriminare, după ce aceasta s-a referit pe Twitter la copilul altei persoane ca fiind „el”, când de fapt copilul a tranziţionat spre a deveni femeie. Mama copilului, o activistă LGBT destul de cunoscută pe plan local, are o istorie cu reclamatul la poliţie a unor astfel de incidente. Twitter, de asemenea a interzis folosirea pronumelor biologice cu referinţă la persoanele transsexuale, catalogând această practică drept „hărţuire” sau „discurs al urii”.
Dezbatere cu probleme în Marea Britanie
Ce trebuie înţeles este că până nu demult, singurul termen care era folosit pentru a vorbi despre diferenţele dintre bărbaţi și femei era „sex”. Feminismul de după anii 1970 a contribuit la „denaturalizarea raporturilor și relaţiilor dintre femei și bărbaţi” și concentrarea discuţiei pe felul în care diferenţele dintre cele două sexe se transformă în inegalităţi sociale. Iar „pentru a sublinia diferenţele sociale, economice și culturale dintre bărbaţi și femei, pentru a marca distincţia între acestea și sexul anatomic și a pune accent pe mecanismele sociale complexe prin care anumite diferenţe dintre femei și bărbaţi se transformă în inegalităţi, sociologia a „inventat” conceptul de gen operând cu distincţia sex-gen”, explică sociologul Laura Grünberg în Manual de Sociologie. Prin urmare, în prezent, sexul și genul sunt două lucruri diferite pentru majoritatea sociologilor. Sexul este folosit pentru a se referi la diferenţele anatomice și fiziologice care definesc și diferenţiază corpul bărbatului de cel al femeii. Genul, în schimb, este folosit pentru a se referi la diferenţele psihologice, culturale și sociale dintre cele două sexe.
Iar în general, evoluţia mișcării pentru drepturile transsexualilor este fulminantă și o depășește pe cea pentru drepturile femeilor sau a homosexualilor, atât în Statele Unite, cât și pe glob, notează Mara Keisling, de la Centrul Naţional pentru Egalitatea Transsexualilor, un grup american de lobby. În Marea Britanie, actualizarea Actului Egalităţii, care trasează condiţiile și termenii de care se bucură persoanele transsexuale ca minoritate, în ce privește protecţiile sociale și drepturi civile, a iscat o dezbatere controversată în ţară. Legea respinge orice bază biologică a diferenţelor de gen și va permite oamenilor să își schimbe sexul în acte doar pe baza unei simple declaraţii personale. Până acum, legea cerea un diagnostic medical pentru disforie de gen sau alte documente medicale care să ateste că persoana respectivă începuse deja procesul de tranziţie. Folosirea altor pronume pentru adresarea acestor persoane în afara celor pentru care au optat acestea este considerată discriminare împotriva unei minorităţi.
Legea este periculoasă în mod special pentru că va avea consecinţe la care legiuitorii nu par să se fi gândit. Dacă oricine se poate declara femeie, fie că a tranziţionat sau nu, atunci va trebui să gândim un alt vocabular, din moment ce posesia unui sistem reproducător feminin nu va mai fi suficientă pentru a putea defini o clasă a oamenilor. Și cum s-ar mai putea realiza studii sociologice și medicale despre și pentru femei, dacă „femei” va deveni o categorie-umbrelă pentru oricine se consideră așa? „Dintr-o perspectivă trans, este foarte atractiv să îţi bazezi argumentele pe ideea că genul este ce simţim pe dinăuntru. Dacă simţim că suntem femei, atunci asta suntem, iar dacă simţim că suntem bărbaţi atunci suntem bărbaţi. Este simplu și îţi dă o anumită putere. Dacă corpurile noastre nu se potrivesc identităţii interioare, atunci gândurile și sentimentele noastre calcă în picioare cromozomii și organele genitale. Dar această linie de gândire duce la concluzia că femeile trans nu doar că sunt acum femei, ci au fost dintotdeauna femei. Și dacă este așa, toate privilegiile și măsurile de protecţie pe care femeile cu greu le-au obţinut ar trebui să fie ale noastre de drept”, scrie Debbie Hayton, profesoară, femeie trans și activistă pentru drepturile trans. Hayton este de părere că drepturile trans nu ar trebui obţinute sacrificând drepturile femeilor și că într-o eră în care totul este relativ, societatea ar trebui să se agaţe cu dinţii de singura măsură obiectivă de a clasifica umanitatea pe sexe biologice, și anume de rolul nostru în reproducerea speciei.
Ca statul să te recunoască drept femeie sau bărbat pe baza unei simple declaraţii personale, doar pentru a-ţi reduce disforia de gen (suferinţa cauzată de diferenţa între genul perceput și cel interiorizat) este la fel de nebunesc ca a-ţi recunoaște că ești de o altă rasă doar pentru că așa spui, ceea ce nu doar că ar fi fals, ci posibil și ofensator – „Nu există transrasial, există doar situaţia în care consideri în mod fals că aparţii altei rase”, punctează Kathleen Stock, profesoară de filozofie la Universitatea din Sussex. În ciuda acestor probleme, niciun parlamentar, femeie ori bărbat, nu a pus la îndoială în mod public aceste propuneri legislative. Și asta pentru că dezbaterea publică se desfășoară într-un climat toxic, în care vocile dizidente, în special ale femeilor, sunt reduse la tăcere cu acuzaţii de transfobie, care în climatul media de astăzi îţi pot ruina cariera și viaţa, spune Kristina Harrison, de la sistemul public de sănătate al Marii Britanii, același care l-a concediat pe dr. David Mackereth. Recent, Harrison, o femeie trans care se opune activiștilor ce susţin că nu ar trebui să existe diferenţe între femei și femeile trans, a acuzat compania Twitter de cenzură după ce aceasta a fost somată să șteargă două postări în care sublinia diferenţele dintre sex și gen, cu ameninţarea suspendării contului dacă nu face asta. Harrison a acuzat compania că are o abordare „absurdă, orwelliană” a dezbaterii pe problemele trans, lucru de care se face tot mai vinovată și societatea în general.
Donald Trump cere spaţiu pentru conservatori
În aceste circumstanţe, președintele SUA, Donald Trump, a făcut o primă mișcare ce ar putea să mai echilibreze discursul public în campusurile americane. Acesta a semnat un ordin executiv ce leagă granturile de cercetare și alte fonduri oferite instituţiilor de educaţie superioară de felul în care acestea veghează dreptul studenţilor de a solicita liber informaţii și păreri contrare ideologiei majoritare. În ceremonia de semnare de la Casa Albă, președintele le-a atras în mod special atenţia „profesorilor și structurilor de putere” care caută să îi împiedice pe conservatori în a contesta „ideologia rigidă de extremă-dreapta”. Ordinul președintelui nu se aplică programelor care au legătură cu bursele și taxele oferite și respectiv impuse de universităţi.
Președintele nu a dat indicaţii despre cum va funcţiona acest mecanism și dacă s-ar putea aplica și mișcărilor studenţești de boicotare a diverselor evenimente sau dezbateri organizate de conservatori în campusuri. „Trebuie să ne asigurăm că universităţile preţuiesc, respectă și protejează Primul Amendament în dreptul studenţilor lor, ori riscă să piardă milioane de dolari”, a spus președintele. Criticii au ridicat însă, întrebări cu privire la rolul guvernului în reglementarea discursului liber. Emily Chamlee-Wright, președinte Institutului pentru Studii Umaniste din cadrul Universităţii George Mason, spune că există riscul ca ordinul președintelui să creeze un nou strat de birocraţie în agenţiile federale și în campusurile universităţilor, care va crea noi probleme și noi costuri pentru universităţi pentru a se asigura că respectă legea.
Însă, care este alternative? Politicile pro-LGBT ale guvernelor ţărilor precum Canada și Marea Britanie sau ale instituţiilor private din aceste ţări deja au efect asupra libertăţii de exprimare și a libertăţii religioase. „Am studiat autoritarianismul de foarte mult timp – 40 de ani – și întotdeauna începe prin tentativele de a controla teritoriul ideologic și lingvistic. Nu există nicio șansă ca eu să folosesc cuvinte inventate de oameni care au aceste intenţii”, a punctat profesorul Peterson, deși este conștient că există riscul ca legislaţia drepturilor omului din aceste ţări să catalogheze refuzul său și al altora de a folosi pronume alternative drept „discurs al urii”, cu consecinţe serioase de la amenzi, la pierderea slujbei și training anti-discriminare.
Alţi profesori sau experţi în drept sunt de părere că Peterson este alarmist și exagerează cu logica „bulgărelui de zăpadă” și că este imposibil să se ajungă la o societate orwelliană dacă oamenii nu se opun la timp acestor legi. „Dacă ambele părţi sunt deschise, practica nu este o problemă”, crede dr. Lee Airton, profesor și coleg cu Peterson la Universitatea din Toronto, și totodată persoană transsexuală. „Nu cred că vreun expert legal ar spune că folosirea unui pronume nepotrivit, deși nu arată respect către o persoană transsexuală, ar rezulta vreodată în condamnare penală”, crede și Kyle Kirkup, profesor de drept la Universitatea din Ottawa. Însă, Peterson a suferit deja consecinţe. A pierdut un grant de cercetare din partea Consiliului de Cercetare a Știinţelor Sociale și Umaniste din Canada pentru prima dată în cariera sa academică și a fost deja sancţionat conform Codului Drepturilor Omului a provinciei Ontario, să plătească amenzi și să participe la training anti-discriminare. Peterson refuză repetat să facă ce i se spune și se așteaptă să meargă și la închisoare pentru sfidarea curţii. În opinia sa, el nu duce o luptă pentru un pronume sau altul, duce o luptă pentru adevăr.