Agripa – recunoaștere și refuz

Devoțional zilnic 14 noiembrie 2019

Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” Fapte 26:28

În interogatoriul oficial suplimentar la care este supus, Pavel identifică o mare ocazie de a-şi mărturisi credinţa. El foloseşte din plin acest moment de aur al încercării prin care trece. Pavel înţelege că, dincolo de nedreptăţile inerente unei lumi guvernate de abuzuri şi corupţie. Dumnezeu ne oferă ocazii de lucrare pentru toate categoriile de oameni. Cine ar fi putut organiza mai bine o lectură biblică pentru cele două personalităţi şi familiile lor, decât această înfăţişare a lui Pavel înaintea scaunului de judecată din Cezareea?

Agripa este captivat de argumentaţia lui Pavel aproape fără să-şi dea seama. Abia atunci când apostolul îi adresează apelul direct, guvernatorul realizează că lucrurile sunt cât se poate de serioase. Dar reacţia sa de respingere este clară şi deliberată. El nu doreşte să meargă mai departe pe calea descrisă de Pavel.

Este evident că Duhul lui Dumnezeu lucra asupra minţii lui Agripa în acest moment crucial, dar inima lui nu dorea să meargă pe calea mântuirii, mai departe de simple cunoştinţe de istoria culturii. Pentru mântuirea sufletului, aceste cunoştinţe sunt importante şi necesare, dar acceptarea cu toată inima a adevărului şi hotărârea expresă de a asculta de Dumnezeu înseamnă ceva mai mult decât idei, date şi informaţii.

Raportul acestei audieri poartă o notă de tristeţe subtilă. Un om nevinovat îşi depune mărturia în favoarea adevărului şi mântuirii ascultătorilor săi, iar aceştia ratează ocazia. Un anumit element de eşec învăluie această scenă biblică.

Succesul la un pas de tine:

Nu sunt prea multe ocaziile în care Dumnezeu ţi Se adresează foarte direct şi personal, aşa că fructificarea lor este esenţială.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro