Agripa și Berenice – fast exagerat

Devoțional zilnic 13 noiembrie 2019

A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost dus acolo. Fapte 25:23

Scriitorul Faptelor apostolilor sesizează fastul vizitei la Cezareea a lui Agripa şi a soţiei sale, Berenice. Descriind acest eveniment, doctorul Luca subliniază o anumită exagerare. Nu ne putem da seama în ce a constat desfăşurarea de strălucire artificială, dar probabil că serviciul de protocol de la curtea guvernatorului a fost foarte solicitat cu acea ocazie.

Sufletul omenesc are nevoie legitimă de momente de bucurie şi sărbătoare, iar evenimente ca vizita unui demnitar roman, chiar şi numai guvernator vecin, poate fi momentul potrivit pentru organizarea unor festivităţi publice pe măsură. Dar lucrurile au o normalitate şi un bun-simţ, iar exagerările constituie mai mult decât o abatere întâmplătoare.

Nu putem şti, de asemenea, dacă iniţiativa surplusului de fast i-a aparţinut lui Festus, sau acestea erau aşteptările vizitatorilor. Oricum, opulenţa era deja marca lumii pe care creştinismul urma să o pătrundă şi să o transforme. Modestia creştină putea fi răspunsul pe măsură în faţa desfăşurărilor exagerate de pompă şi strălucire deşartă.

Goliciunea sufletească poate fi explicaţia aproape sigură a oricărei manifestări suplimentare de fast. Cu cât inima este mai pustie şi mai săracă, cu atât exteriorul are nevoie de mai multă fală. Discuţia formală care urmează în acest context exorbitant lasă a se înţelege că oficialii care îl ascultau pe Pavel aveau probleme serioase cu propria conştiinţă, pe care cu greu reuşeau să şi-o liniştească.

Succesul la un pas de tine:

Decenţa este legitimă, dar fastul este o exagerare care ar trebui să te pună pe gânduri. Inima are nevoie de bucurie autentică, şi nu de înlocuitori ieftini.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro