Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” (2 Împăraţi 1:2)
Numele lui Ahazia este printre cele mai frumoase nume pe care le-ar fi putut purta un evreu. Printre altele, acest nume înseamnă „Iehova te cuprinde”, „Domnul primeşte”, „războinicul Domnului” şi „vedenia Domnului”.
„Ahab a ajuns sub judecata lui Dumnezeu şi a fost urmat de fiul său Ahazia, un caracter nevrednic, care a făcut numai rău înaintea lui Dumnezeu, umblând în căile tatălui şi mamei sale, făcând pe Israel să păcătuiască. El i-a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, provocând la mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel, aşa cum a făcut şi tatăl său, Ahab. Dar judecăţile au urmat imediat din cauza păcatelor răzvrătitului împărat.” (Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 191, orig.)
Cum s-ar putea oare caracteriza atitudinea unui om pe care-l cheamă „Iehova (te) ţine” sau „Domnul (te) păstrează”, dar care uită intenţionat de Dumnezeul adevărat, căutând răspunsuri la zeii păgânilor?
„În timpul domniei tatălui său, Ahazia fusese martorul lucrărilor minunate ale Celui Preaînalt. Văzuse dovezile înfricoşate pe care Dumnezeu le dăduse Israelului apostat cu privire la modul în care îi priveşte El pe aceia care dau la o parte cerinţele obligatorii ale Legii Sale. Ahazia lucrase ca şi când aceste realităţi înfricoşate erau doar nişte vorbe goale. În loc să-şi umilească inima înaintea Domnului, mersese după Baal şi, în cele din urmă, se aventurase şi în cel mai îndrăzneţ act de nelegiuire. Răzvrătit şi nevrând să se pocăiască, «Ahazia a murit, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.»” (Profeţi şi regi, pp. 209–210, orig.)
De câte ori nu am „uitat” şi noi de numele pe care-l purtăm şi ne-am comportat ca nişte necredincioşi? În câte situaţii, în loc să alergăm la Atotputernicul Dumnezeu, nu am căutat sprijin şi soluţii printre muritori? Acum este timpul să ne întoarcem spre Făcătorul nostru, singurul care poate să ne susţină cu adevărat!
Viorel Dascălu, pastor, Conferinţa Moldova