Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, căci Duhul Sânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi. – Luca 12:11-12
Unul dintre cele mai dramatice momente ale Reformei Protestante a avut loc în 1521 în oraşul Worms, Germania. Prezentările lui Martin Luther din Scriptură subminau autoritatea şi învăţăturile Bisericii Romano-Catolice. În 3 ianuarie, papa Leon al X-lea l-a excomunicat pe Luther şi, trei luni mai târziu, reformatorul a fost chemat pentru o audiere la Dieta din Worms, înaintea împăratului roman Carol al V-lea. Luther a ajuns în oraş pe 16 aprilie şi în ziua următoare a apărut înaintea Dietei.
I s-a arătat un teanc de cărţi şi apoi a fost întrebat (1) dacă le recunoştea ca fiind autorul lor şi (2) dacă era dispus să respingă conţinutul cărţilor. După ce a admis că acele cărţi fuseseră scrise de peniţa lui, el a cerut mai mult timp să mediteze la a doua cerinţă.
Târziu, în după-amiaza zilei de 18 aprilie 1521, Luther a fost adus din nou înaintea Dietei şi i-a fost prezentată încă o dată a doua chestiune. După ce a explicat că acele cărţi tratau subiecte diferite, el a fost întâmpinat de următoarele remarci: „Martin, cum poţi presupune că tu eşti singurul care înţelege sensul Scripturii? Ai putea pune judecata ta mai presus de cea a atâtor oameni faimoşi şi să spui că tu ştii mai mult decât ei toţi la un loc?”
Pentru că i s-a cerut un răspuns direct, Luther a spus: „Pentru că, Maiestatea voastră prealuminată şi domniile voastre, înalţi conducători, îmi cereţi un răspuns clar, simplu şi precis, vi-l voi da şi este acesta: Nu-mi pot supune credinţa nici papei şi nici conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei că de multe ori au greşit şi s-au contrazis unii cu alţii. De aceea, până când nu sunt convins cu mărturia Scripturii sau printr-un raţionament clar, nu voi retracta, căci e periculos pentru un creştin să vorbească împotriva conştiinţei lui. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (Roland H. Bainton, Here I Stand: A Life of Martin Luther, pp. 181–185).
Lumea noastră postmodernă şi chiar post-postmodernă a generat o societate neutră fără rădăcini. Puţini oameni sunt dispuşi astăzi să apere autoritatea Scripturii, indiferent de consecinţele unei astfel de poziţii! Dar în ultimele zile, lumea şi biserica au nevoie de mai mulţi oameni cu astfel de convingeri. Eşti dispus să fii unul dintre ei?