Ajută-le pe aceste femei! (I)

Devoțional zilnic 20 martie 2020

Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii. – Filipeni 4:2,3

Ai fost supărată vreodată din cauză că doi oameni pe care îi respectai şi îi iubeai au ajuns într-un punct în care nu se mai puteau înţelege unul cu celălalt? Apostolul Pavel a simţit această supărare când a aflat că doi prieteni de-ai lui nu mai aveau „aceeaşi gândire”.

În Filipeni 4, apostolul Pavel face apel la un tovarăş de lucru şi, în sens larg, la membrii bisericii din Filipi pentru a rezolva un conflict care se iscase între doi lucrători de valoare din via Domnului.

Evident, aceste două femei nu cădeau de acord în privinţa unui lucru şi probabil că au ajuns inclusiv să nu-şi mai vorbească sau să se evite, ba chiar mai rău, să vorbească urât una despre cealaltă. Ştim că alţii aflaseră de acest conflict, deoarece cineva i l-a relatat şi lui Pavel. Probabil că în biserică nu era nimeni care să nu fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce privea tensiunile dintre Evodia şi Sintichia.

Este uimitor cât de repede circulă veştile când este vorba de problema cuiva!

Ce legătură există oare între comunităţile religioase şi bârfa? Oare atunci când simţim aşa-zisa gravitate a păcatului altcuiva, ni se pare că al nostru nu este atât de grav? Iar atunci când încercăm să venim în ajutorul unui frate sau al unei surori într-un conflict, o facem pentru a lua partea cuiva, nu pentru a-i împăca pe oameni. Vreau să mă înţelegeţi. Adesea facem acest lucru cu cele mai bune intenţii, dorind să fim solidari cu persoana despre care credem că a fost nedreptăţită.

Dar, chiar şi aşa, acest lucru poate pune mai mult gaz pe foc, dacă nu suntem suficient de informaţi despre situaţia reală. De aceea Pavel face apel la membrii bisericii din Filipi să se implice într-un conflict care, cel puţin temporar, a stricat o relaţie sănătoasă.

Cât de important este ca şi noi, în acelaşi fel, cu duhul umilinţei şi având pe inimă cauza lui Dumnezeu, să fim alături de cei care sunt în conflict şi să facem tot ce putem pentru a aduce împăcare!

Lourdes E. Morales-Gudmundsson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro