Ajutor în război

Devoțional zilnice 19 iulie 2018

Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” Faptele apostolilor 16:9

În 1877 era în desfășurare un mare război ruso-turc. Era pentru ruși un prilej de a-și repara onoarea și influența în zonă după ce 1855 suferiseră o înfrângere categorică în Războiul Crimeii. Numai că și de data aceasta armata rusă nu era pregătită pentru provocarea acestui fel de război. Așa se face că au suferit mai multe înfrângeri majore. Pe 19 iulie, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol I, domnitorul României o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul. Această cerere de ajutor era motivată și de pierderea a peste 20.000 de oameni pe câmpul de luptă.

Primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. Astfel România intră în acest război cunoscut pentru noi și ca Războiul de Independență. Din acest moment soarta războiului se schimbă. Înfrângerea iminentă și previzibilă a rușilor se schimbă într-o mare victorie. Ca un merit special putem aminti că cele mai grele lupte au fost duse la Plevna, Smârdan și Grivița de armata română, în timp ce armata rusă a înaintat blocând trupele turce să se retragă spre Constantinopol. Ca un act de dreptate a războiului comandatul armatei turce, Osman Pașa, se predă colonelului român Mihai Cerchez.

Deși nu era în primul rând un război al nostru se pare că implicarea noastră în război a adus mari beneficii întregii națiuni.

La fel ca în acest război unii dintre noi se află într-un conflict mai deschis decât alții cu păcatul. Poți să privești de la distanță și să înveți din greșelile lui sau poți să îl ajuți pe cel asuprit de război. Alege azi să fii ajutorul decisiv pentru semenul tău. Beneficiile pe care le vei avea sunt mult mai însemnate decât ceea ce va primi semenul tău de la tine prin acest ajutor. Dacă auzi vorbe greșite, corectează-le cu blândețe. Dacă vezi fapte păcătoase oferă alternative divine. Dumnezeu va fi cu tine în acest demers.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro