Alegerea corectă

Devoțional zilnic

Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Proverbele 4:7

Ca inginer, am găsit un loc de muncă extrem de fascinant, cu tehnologie de ultimă generaţie, într-o corporaţie ce colabora foarte mult cu Departamentul Marinei americane. Sisteme specifice de rachete erau actualizate de la vechile sisteme analog la unele cu semiconductori. Acesta era începutul erei digitale. Schimbările erau dramatice şi oportunităţile pentru progres erau enorme. În înţelegere cu soţia mea, am sărit în arenă şi am căutat orice şansă posibilă de a învăţa, de a mă dezvolta şi a avansa în carieră.

Am călătorit mult, mai ales pe mare, ceea ce presupunea să plec de acasă duminica sau lunea şi să mă întorc acasă în weekenduri sau poate chiar două săptămâni mai târziu. Era palpitant. Învăţam şi acumulam experienţă extraordinară, care aducea responsabilităţi noi. Şi trebuie să spun că plata era pe măsură.

În una dintre vizitele mele de weekend acasă, îmi puneam pe genunchi fiul în vârstă de un an, Bill G., şi îi spuneam cât de mult mă bucur să fiu acasă. Dar am observat că el şi-a dat capul puţin într-o parte şi se uita la mine cu o privire fixă, aproape străpungătoare. Gândindu-mă la ce ar putea să fie în mintea lui, mi-am dat seama că, nonverbal, zicea: „Ştiu că l-am văzut pe tipul ăsta pe undeva, dar nu îmi amintesc unde.” Iată că îmi flutura sub nas un steag roşu de avertizare!

I-am spus soţiei că nu cred că Bill ştia cine sunt. „Păi, eşti tot timpul plecat”, a fost răspunsul ei, pe un ton tandru. Pe loc am decis că era timpul să îmi aleg alt loc de muncă. Aş mai fi putut continua să lucrez pe un asemenea post, care mă ţinea atât de departe de fiul meu, încât acesta nu ştia că sunt tatăl lui?

Puţin după aceea am demisionat de la acel job încântător şi avangardist. Prin acest gest afirmam că preţuiesc mai mult prezenţa mea în viaţa familiei mele decât să am prestigiu, funcţie sau bani. Este o decizie pe care nu am regretat-o niciodată.

Dragă Doamne, care ne oferi copiii în dar, Îţi mulţumesc pentru acest cadou preţios şi pentru privilegiul de a face parte din viaţa lor!

Bill Neely

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit