Am primit din plinătatea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice

Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har. (Ioan 1:16)

Domnul Hristos a căutat să salveze lumea nu asemănându-Se ei, ci revelându-i puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu de a modela şi a forma caracterul omenesc după chipul caracterului lui Hristos. (Review and Herald, 22 ianuarie 1895)

Satana L-a prezentat pe Dumnezeu ca fiind egoist şi asupritor, ca pe unul care pretinde totul şi nu dă nimic, care cere de la toate fiinţele pe care le-a creat să-L slujească pentru gloria Sa şi nu face niciun sacrificiu pentru binele lor. Însă darul lui Hristos descoperă gândurile din inima Tatălui. (…) Declară că, deşi ura lui Dumnezeu faţă de păcat este tot aşa de tare ca moartea, iubirea Sa faţă de păcătos este mai tare decât moartea. Asumându-Şi lucrarea de răscumpărare a noastră, El nu va cruţa nimic, oricât de scump, din ce este necesar pentru desăvârşirea lucrării Sale. Nu se reţine niciun adevăr esenţial pentru mântuirea noastră, nu se neglijează nicio minune a harului, nu rămâne nefolosit niciunul din instrumentele divine. Har este îngrămădit peste har şi dar peste dar. Întreaga vistierie a cerului este pusă la îndemâna celor pe care El caută să-i salveze. După ce a adunat bogăţiile universului şi a deschis resursele puterilor nesfârşite, Tatăl le predă în mâinile lui Hristos şi zice: „Toate acestea sunt pentru om. Foloseşte aceste daruri ca să-l convingi că nu există iubire mai mare ca a Mea pe pământ sau în cer! Cea mai mare fericire o va găsi iubindu-Mă pe Mine.” (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 57)

Tatăl apreciază fiecare suflet pe care Fiul Său l-a răscumpărat prin darul vieţii Sale. Au fost luate toate măsurile ca noi să primim putere divină, care ne va face în stare să învingem ispitele. Prin ascultarea de toate cerinţele lui Dumnezeu, sufletul este păstrat pentru viaţa veşnică. (Generai Conference Bulletin, an III, nr. 4,1899)

Dumnezeu are un cer plin de binecuvântări pe care doreşte să le reverse asupra celor ce caută cu ardoare acel ajutor pe care numai El îl poate da. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1087)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit