Amasa

Devoțional zilnice

3

0

Și lui Amasa spuneți-i așa: „Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!” (2 Samuel 19:13)

Biblia – o carte plină de învățături și surprize, dar și de suspans. Citirea ei ne dezvăluie anumite lupte din culise și încrengături politice umane sau relaționale. Nu sunt toate amănuntele descrise, dar scopul Bibliei este mântuirea noastră, prin oferirea adevărului care să ne folosească. Dezvăluirea despre David și comandantul armatei sale se poate încadra în acest fundal. Ioab, unul dintre cei mai competenți purtători de armă și generali ai lui David, este îndepărtat pentru modul în care se comportă în timpul răscoalei lui Absalom și înlocuit cu Amasa. Comportamentul brutal al lui Ioab, exigent, loial până la un punct față de porunca împăratului, este înlocuit de unul dual pentru redobândirea postului. Prin sabie își elimină toți rivalii și nu se dă înapoi de la nimic în legătură cu obținerea interesului și priorităților sale, urmărindu-le obsesiv. Prin faptele sale, riscă să rupă armata în două, iar securitatea națiunii este pusă în pericol. Una dintre victimele sale, Amasa (noul general al armatei lui David), primește lovitura fatală printr-un tertip. Un sărut fals, un discurs binevoitor și o atitudine duplicitară. Totuși de ce s-a ajuns aici? Sunt două aspecte care l-au adus în această ipostază pe Amasa. Un prim aspect este prietenia lui Amasa cu un om care poartă arme în interes propriu. Amasa l-a crezut pe Ioab, a lăsat garda jos, precauția a fost înlocuită de neglijență, iar neglijența i-a fost fatală.

Pentru un conducător de oști, „să nu iei în seamă sabia celuilalt” și pericolul ce te pândește este o neglijență catastrofală. Ellen G. White avertizează cu privire la acest aspect. Nimeni să nu se creadă prea puternic. „Oricine poate cădea.” Încrederea în sine este păguboasă și poate declanșa pieirea. Mai este și cel de al doilea aspect: „a zăbovit” în aplicarea unei porunci a împăratului. Nu știm dacă a avut sau nu motive, obiective sau subiective, pentru această întârziere. Biblia spune însă că a zăbovit, și aceasta i-a adus pieirea.

Tergiversarea unei hotărâri, lipsa aplicării deciziei, trecerea termenelor hotărâte pot duce la moarte.

Biblia ne avertizează cu privire la amânare. Astăzi – dacă auzi glasul – ia o decizie! Mâine nu îți aparține. Nu zăbovi! Amânările au riscurile lor.

Dragoș Mușat, pastor, Uniunea de Conferințe

3

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit