Aminteşte-mi, mami!

Devoțional zilnic

Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Deuteronomul 6:6-7

Într-o după-amiază frumoasă de duminică, Jenny o conducea pe fetiţa ei, Asheley, la serbarea zilei de naştere a unei prietene, când cumnata lui Jenny, Mandy, a venit să le însoţească. Jenny era o mamă singură care locuia cu fratele ei şi cu Mandy într-o bună casă creştină. Dumnezeu era oaspetele nevăzut care era invitat să locuiască împreună cu ei, iar momentele de închinare ale familiei erau cele mai importante puncte ale zilei. Mandy avea doi băieţi adolescenţi, iar Jenny avea o fetiţă isteaţă de patru ani, care creştea înconjurată de o familie care o iubea şi nu pierdea nicio ocazie de a o învăţa despre dragostea lui Dumnezeu.

În timp ce mergeau cu maşina spre petrecere, Mandy şi-a deschis inima în faţa lui Jenny, dezvăluindu-i că băieţii ei făceau unele lucruri pe care nu ar fi trebuit să le facă. În timp ce vorbeau, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Micuţa Asheley avea o inimă sensibilă şi a observat lacrimile mătuşii ei. Ea a zis: „Mami, mătuşă Mandy, când o să fiu mare, dacă o să fac ce fac verişorii mei, voi nu trebuie decât să îmi ziceţi: «Asheley, ţine minte: Isus te iubeşte! El vrea ce-i mai bun pentru tine. Nu ne face să plângem aşa cum au făcut verişorii tăi!»” Fetiţa a făcut o mică pauză, apoi a continuat: „Aşa să faci, mami! Da?”

Jenny şi Mandy erau uluite. Ele nu realizaseră că Asheley asculta conversaţia lor şi chiar părea că înţelesese amploarea lucrurilor despre care vorbeau şi durerea pricinuită de băieţi. Oh, cât de atenţi trebuie să fim atunci când vorbim în faţa copiilor! Ei sunt ca nişte bureţi care absorb fiecare cuvânt pe care îl spunem.

Nu trebuie să subestimăm niciodată importanţa învăţării micuţilor noştri despre Isus şi dragostea Sa. Asheley a fost învăţată de mică faptul că Isus o iubeşte şi ea voia să facă lucrurile care îi vor aduce bucurie. Ştia că deciziile verişorilor ei îi provocaseră durere şi voia să se asigure că nu va uita niciodată cât de mult o iubeşte Isus.

Tată ceresc, ajută-mă să fiu conştient(ă) de tot ceea ce spun în faţa copilului meu! Ajută-mă să trăiesc în aşa fel încât dragostea Ta să lumineze prin mine, influenţând pentru totdeauna viaţa copilului meu!

Z. Kathy Cameron

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit