Amintirea de la lacul Millerton

Devoțional zilnic

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:11

Entuziasmul se putea vedea pretutindeni în acel sfârşit de săptămână de 4 Iulie, Ziua Americii, când mai multe grupe de tineri din bisericile din jur au pornit în excursia cu barca pe care o plănuisem de mult timp pe lacul Millerton, din California. După cele două ore de mers cu maşina prin frumoasa San Joaquin Valley, „coşul cu hrană al lumii”, urmau să întâlnească noi prieteni şi să se distreze împreună!

Pe lacul Millerton erau tot felul de bărci, ceea ce făcea să fie neobişnuit de aglomerat pentru o zi toridă de vară ca aceea. Totuşi, tinerii s-au bucurat de apă şi de mâncare. Orele petrecute acolo au trecut foarte repede.

Cam pe la ora patru după-masă, un grup de copii – inclusiv fiica noastră cea mică, Myrna, şi cea mai bună prietenă a ei, Bonnie – au hotărât să meargă împreună cu proprietarul unei şalupe rapide într-o ultimă aventură pe lac. Din motive necunoscute, Myrna şi Bonnie nu şi-au pus vestele de salvare. Pasagerele s-au bucurat de excursia palpitantă pe lac. Apoi, fără nicio avertizare, strălucirea puternică a soarelui l-a distras pentru o clipă pe cârmaciul şalupei. În acea secundă, o altă şalupă de viteză a intrat direct în ei. Într-o clipă, cei patru copii din şalupă au zburat în toate direcţiile. Adultul care era în cealaltă şalupă nu a fost rănit, dar fetiţa de doisprezece ani care era împreună cu el căzuse în apă. În mod tragic, elicea de la motorul celeilalte şalupe a lovit-o în cap şi a murit.

Pentru că au auzit şi au văzut coliziunea, multe bărci s-au îndreptat spre locul accidentului pentru a-i ajuta pe cei căzuţi în apă. Trei din cei patru copii ai noştri au fost pescuiţi din apă şi aduşi de îndată la mal. Bonnie striga cât putea de tare: „Myrna a dispărut! Myrna a dispărut!” Nu vă pot spune cu câtă ardoare ne-am rugat! Următoarele patruzeci şi cinci de minute au părut că sunt o veşnicie, timp în care autorităţile şi voluntarii o căutau cu disperare pe fiica noastră, Myrna. În cele din urmă au găsit-o, prinsă într-o grămadă de vegetaţie marină care semăna cu algele. Acestea au ţinut-o la suprafaţă, sub barca răsturnată peste ea! Preţioasa noastră fată era semiconştientă şi suferea de hipotermie când ne-a fost adusă. Acel incident a lăsat un semn de neuitat în amintirile noastre, care va dăinui pentru o viaţă. Nu mai aveam cuvinte de recunoştinţă pentru felul în care Dumnezeu o protejase pe Myrna, dar ne întrebam oare de ce fetiţa de doisprezece ani din cealaltă barcă a murit. Doar în veşnicie vom şti de ce li se întâmplă lucruri rele şi oamenilor buni.

Tot ce putem să facem este să ne încredem în dragostea, înţelepciunea şi mângâierea lui Dumnezeu.


Zeny Marcelo

Leave a CommentSubmit