Amnon – pasiune ieftină

Devoțional zilnic 13 mai 2019

Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!” 2 Samuel 13:15

Este impropriu spus că Amnon o iubise pe Tamar. Nici pasiunea oarbă şi nici violul nu au nimic de-a face cu iubirea. Dragostea înseamnă grijă şi răbdare plină de tandreţe; este aşteptare şi disciplină personală. Iubirea presupune şi pasiune şi voluptate, dar nu împotriva persoanei iubite, ci în favoarea ei. Nu, cu niciun chip, Amnon nu a iubit-o pe Tamar, ci doar a folosit-o ca obiect al plăcerii personale, în sensul cel mai josnic al cuvântului. Nu este de mirare că, atunci când şi-a revenit din nebunia momentului, Amnon a constatat că nu avea niciun sentiment de dragoste pentru Tamar, ci dimpotrivă, unul de dezgust şi respingere, aşa că s-a grăbit s-o izgonească. Până atunci, prezenţa ei era cea mai dorită; după consumarea plăcerii, această prezenţă era cel mai greu de suportat.

Ura lui Amnon pentru sora lui Tamar, după ce a înjosit-o, era o formă a dezgustului faţă de sine. El era total nemulţumit de ceea ce a reuşit să facă şi acum căuta o explicaţie şi un ţap ispăşitor. Nu putea fi unul mai potrivit ca sora lui, Tamar. Ea era de vină pentru toate cele întâmplate. Dacă nu ar fi fost ea, el ar fi fost scutit de sentimentul de vinovăţie şi de mustrările de conştiinţă care începuseră să-l chinuiască, gândea el.

Toate încercările lui Tamar de a-l face să renunţe la varianta lui şi să adopte o variantă normală parcă nici nu fuseseră spuse vreodată. Pasiunea cu care o dorise pe Tamar s-a transformat într-o altă pasiune, plină de resentimente şi ură. Aceste detalii au ceva de spus despre esenţa şi efectele păcatului. El promite cele mai mari satisfacţii, dar oferă cele mai rele urmări.

Succesul la un pas de tine:

Cum crezi că s-a simţit Tamar în timp ce fratele ei o alunga în stradă? Ia în consideraţie că un număr îngrijorător de femei cunosc personal acest sentiment. Ele merită grija noastră, pentru a se putea vindeca.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro