Anania și Safira

Devoțional zilnice 18 noiembrie 2018

Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?” (Faptele 5:3)

În Faptele 5:1-11 ni se relatează cum Anania şi Safira s-au lăsat stăpâniţi de simţăminte de lăcomie. Dorind să-şi facă o reputaţie bună şi să arate că sunt creştini devotaţi, această familie a pretins că a adus totul, în timp ce a oprit o parte din preţ pentru interese personale. Nu au fost siliţi să dea toţi banii pentru cauza lui Dumnezeu, însă ei au dorit ca ceilalţi să creadă că au sacrificat totul.

Ei s-au hotărât la început să-I dea lui Dumnezeu venitul din vânzarea unei moşioare, însă după aceea au început să regrete făgăduinţa făcută şi s-au gândit că s-au cam pripit şi că ar trebui să reconsidere decizia lor. Fiindu-le ruşine ca nu cumva fraţii lor să afle că se împotriveau făgăduinţei făcute în mod solemn, „ei, în mod conştient, au hotărât să vândă moşioara şi să spună că au pus în fondul de obşte tot ce au dobândit din vânzarea ei, dar, în realitate, să păstreze pentru ei o mare parte din bani. În felul acesta, aveau să se asigure de cele necesare vieţii din fondurile de obşte şi, în acelaşi timp, să câştige şi stima fraţilor” (Faptele apostolilor, p. 71.2).

Din această scurtă relatare aflăm că primul păcat al lui Anania şi Safira a fost lăcomia, iar aceasta a dus mai târziu la ipocrizie şi minciună. Legile pământeşti consideră că jurământul strâmb este o mare nelegiuire, însă cazul este cu atât mai grav cu cât se săvârşeşte un păcat împotriva lui Dumnezeu. El i-a pedepsit pe Anania şi Safira, astfel că ei nu au pierdut doar viaţa de aici, ci şi pe cea viitoare. Dumnezeu nu Se bucură să primească daruri de la persoane care au inima împărţită.

Dumnezeu ne cunoaşte motivaţiile şi ne poate pune la încercare pentru a arăta universului dacă avem cu adevărat scopuri şi intenţii curate. Mulţi pot opri o anumită parte din zecime, gândind că fraţii nu vor afla niciodată, însă motivele nu pot fi ascunse de Dumnezeu. El vrea să fim cu toată inima pentru El. Să facem această alegere astăzi!

Alexandru Țopârlan, student Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro