Petru i-a zis:„Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?” Fapte 5:3
Anania şi Safira erau de-a dreptul încântaţi de posibilitatea de a-şi câştiga o imagine publică de mari filantropi. Şi-ar fi dorit aşa de mult ca oamenii să-i vorbească de bine pentru dărnicia şi sacrificiul lor! Numai că ceva în inima lor îi facea să nu fie cu totul dispuşi la sacrificiul despre care le-ar fi plăcut ca lumea să vorbească. În această situaţie s-ar fi cerut o consacrare deplină. Atunci când inima este cu totul consacrată unui ideal, aspectele materiale nu mai constituie un impediment în calea realizării scopurilor propuse.
Calea aleasă de cei doi proaspăt veniţi la credinţă a fost compromisul ascuns. Drept urmare, ei aveau să declare un alt preţ de vânzare a micii lor proprietăţi, iar diferenţa le va rămâne pentru ei. Sperau astfel să-şi asigure un mare nume printre ucenici şi să aibă şi o anumită sumă secretă de siguranţă, sau pentru mai multă siguranţă. Sigur că ei ar fi putut face toate aceste lucruri la lumina zilei. Nimeni nu-i obliga să doneze întreaga sumă obţinută din vânzare. La urma urmei, ei puteau păstra partea mai consistentă a banilor şi să ofere bisericii un dar mai mic. Dar un astfel de plan nu le-ar fi adus faima la care se gândeau.
Când a fost înştiinţat despre această situaţie. Petru a apreciat că era o chestiune mult mai amplă decât o mică diferenţă de bani. În fond, această poveste era o confruntare între puterea Duhului lui Dumnezeu şi forţa ascunsă a egoismului inspirat de Satana. Acesta nu putea fi trecut cu vederea, iar lecţia era prea importantă pentru a nu fi dată.
Succesul la un pas de tine:
Este mult mai rentabil să fii mulţumit cu mai puţin pe drept, decât să fii considerat mare pe nedrept.