Anania și Safira – jocul cu focul

Devoțional zilnic

Petru i-a zis:„Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?” Fapte 5:3

Anania şi Safira erau de-a dreptul încântaţi de posibilitatea de a-şi câştiga o imagine publică de mari filantropi. Şi-ar fi dorit aşa de mult ca oamenii să-i vorbească de bine pentru dărnicia şi sacrificiul lor! Numai că ceva în inima lor îi facea să nu fie cu totul dispuşi la sacrificiul despre care le-ar fi plăcut ca lumea să vorbească. În această situaţie s-ar fi cerut o consacrare deplină. Atunci când inima este cu totul consacrată unui ideal, aspectele materiale nu mai constituie un impediment în calea realizării scopurilor propuse.

Calea aleasă de cei doi proaspăt veniţi la credinţă a fost compromisul ascuns. Drept urmare, ei aveau să declare un alt preţ de vânzare a micii lor proprietăţi, iar diferenţa le va rămâne pentru ei. Sperau astfel să-şi asigure un mare nume printre ucenici şi să aibă şi o anumită sumă secretă de siguranţă, sau pentru mai multă siguranţă. Sigur că ei ar fi putut face toate aceste lucruri la lumina zilei. Nimeni nu-i obliga să doneze întreaga sumă obţinută din vânzare. La urma urmei, ei puteau păstra partea mai consistentă a banilor şi să ofere bisericii un dar mai mic. Dar un astfel de plan nu le-ar fi adus faima la care se gândeau.

Când a fost înştiinţat despre această situaţie. Petru a apreciat că era o chestiune mult mai amplă decât o mică diferenţă de bani. În fond, această poveste era o confruntare între puterea Duhului lui Dumnezeu şi forţa ascunsă a egoismului inspirat de Satana. Acesta nu putea fi trecut cu vederea, iar lecţia era prea importantă pentru a nu fi dată.

Succesul la un pas de tine:

Este mult mai rentabil să fii mulţumit cu mai puţin pe drept, decât să fii considerat mare pe nedrept.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit