Antrenorul dependent de Dumnezeu

Devoțional zilnic

Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. – 2 Corinteni 12:9

M-am trezit la 4:30 în acea dimineaţă de joi, 21 ianuarie 2016, dându-mi seama că se întâmplase ceva cu ochiul meu drept, nu mai vedeam bine. Trei zile mai târziu, nu mai vedeam deloc cu ochiul drept. Aceasta a fost introducerea subită în lumea sclerozei multiple, sau SM.
O săptămână mai târziu mi-am dat seama că nu prea îmi mai puteam mişca picioarele, deşi cu o zi înainte parcursesem mai mult de un kilometru şi jumătate. La spital mi s-au făcut tratamente intensive pentru a putea ţine sub control simptomele şi pentru a învăţa cum să trăiesc în noul „normal”. Pot spune că am făcut progrese, dar tot sunt multe lucruri nesigure. Într-o zi sunt aproape normală. Ziua următoare am nevoie de un baston, deoarece îmi este greu să îmi mişc picioarele sau să îmi menţin echilibrul. Uneori trebuie să îi las pe ceilalţi să facă anumite lucruri pentru mine şi este frustram. Vreau să fac totul singură. Mă simt nesigură neştiind ce va aduce fiecare zi.

Am decis să las ca scleroza multiplă să fie antrenorul meu pentru cum să îmi trăiesc viaţa în dependenţă totală de Dumnezeu. Ideea aceasta mi-a venit de la apostolul Pavel, care se lupta cu propriul lui „ţepuş din carne”. El a scris: „Mi-a fost dat darul unui handicap pentru a mă ţine legat de limitările mele… La început nu l-am considerat ca fiind un dar şi Îi imploram pe Dumnezeu să îl îndepărteze de la mine. De trei ori am făcut acest lucru şi atunci El mi-a spus: «Harul Meu îţi este de ajuns, este tot ce ai nevoie. Tăria mea îţi vine în ajutor în slăbiciunea ta.» Când am auzit acest lucru, am fost bucuros să las totul să decurgă aşa cum era. Am încetat să mă mai concentrez pe handicap şi am început să apreciez darul. Puterea lui Hristos era pusă asupra slăbiciunii mele. Acum merg la pas cu limitările şi am o inimă veselă, aceste limitări care vor să mă facă mai mic – abuz, accidente, împotrivire, momente neplăcute. Doar îl las pe Hristos să preia controlul! Cu cât devin mai slab, cu atât sunt mai puternic” (2 Corinteni 12:7-10, The Message).

Şi tu ai o limitare? Harul lui Dumnezeu este de ajuns pentru noi. El ne va ajuta să alegem să vedem dizabilităţile noastre ca pe un dar şi să învăţăm să le lăsăm să fie o binecuvântare pentru noi şi pentru ceilalţi.


Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit