Apa vie trebuie dată mai departe, 11 ianuarie

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică. Ioan 4:14

După cum planul de mântuire începe și se termină cu un dar, tot așa trebuie să fie dus mai departe. Același spirit de sacrificiu, care a făcut posibilă mântuirea pentru noi, va fi prezent și în inimile tuturor acelora care devin părtași ai darului ceresc. Apostolul Petru spune: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit”(1 Petru 4:10). Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi atunci când i-a trimis: „Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:8). Cel care este pe deplin în armonie cu Domnul Hristos, nu poate să fie nimic egoist sau exclusivist. Cel care bea din apa vieții va constata că ea se va preface în el într-un izvor de apă, „care va țâșni în viața veșnică”. Duhul Domnului Hristos în el este asemenea unui izvor de apă în deșert, curgând pentru a-i răcori pe toți și făcându-i pe cei care sunt gata să piară să bea cu însetare din apa vieții.

Același duh al iubirii și al sacrificiului de sine care locuia în Hristos l-a constrâns și pe apostolul Pavel să-și aducă la îndeplinire multiplele lui lucrări. „Eu sunt dator”, spunea el, „și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați”(Romani 1:14). „Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3:8).

Domnul nostru a dorit ca biserica Sa să reflecte în lume plinătatea și îndestularea pe care le găsim în El. Noi primim mereu din bunătatea lui Dumnezeu și, împărțind și altora din ele, vom prezenta astfel lumii iubirea și bunătatea Domnului Hristos. În timp ce întregul cer este în mișcare, trimițând soli în fiecare parte a pământului, pentru a duce mai departe lucrarea de răscumpărare, biserica viului Dumnezeu trebuie, de asemenea, să colaboreze cu Hristos. Noi suntem membri ai corpului Său spiritual. El este capul, controlând toate membrele trupului. Domnul Isus personal, în mila Sa infinită, lucrează la inimile oamenilor, făcând transformări spirituale atât de uimitoare, încât îngerii privesc la ele cu uimire și bucurie. The Review and Herald, 24 decembrie 1908.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White.  

Adaptare: Adina Păltineanu

 

Articolul Apa vie trebuie dată mai departe, 11 ianuarie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro