Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate! – loan 7:24
Astăzi am făcut ceva cercetări şi am aflat răspunsul la ceva ce mă întrebam de foarte mult timp, cu privire la chipsurile de ciocolată. (In acest punct s-ar putea să vă pierd pe aceia dintre voi care sunt împotriva ciocolatei sau care au înlocuit-o de mult cu pudra de roşcove.) îmi place foarte mult ciocolata, atât de mult încât mulţi ar putea spune despre mine că sunt fanatică. Nu îmi place însă ciocolata foarte dulce şi vreau ca ea să fie proaspătă.
Îi aşteptam în vizită pe fiica mea şi pe cei doi copii adolescenţi ai ei. Nepotului îi plăceau atât de mult dulciurile, încât putea fi poreclit Monstrul fursecurilor, aşadar se aştepta ca bunica să aibă la îndemână o rezervă de fursecuri. Se apropia de asemenea şi ziua mea de naştere, aşa că aş fi putut face îngheţată de casă, ceea ce presupunea, desigur, sos de ciocolată făcut în casă. Astfel stând lucrurile, am cumpărat două cutii de chipsuri de ciocolată, de la doi producători diferiţi. Pe drum spre casă, am deschis ambele cutii şi am comparat gustul şi prospeţimea celor două produse. Descoperire: chipsurile mai ieftine, cele pe care le foloseam de ani, erau, fără îndoială, mai bune decât cele mai scumpe. Poate că diferenţa de preţ i-a făcut pe clienţi să se ferească de chipsurile mai scumpe, dar ele nu mi s-au părut la fel de proaspete ca cele mai ieftine.
Ce lecţie putem învăţa din experimentul meu? Ambalajul, fie că este vorba de chipsuri de ciocolată, fie că este vorba de oameni, nu este întotdeauna o garanţie a calităţii din interior. Ambalajul auriu şi preţul mai mare au făcut ca chipsurile mai scumpe să pară mai de dorit, dar eu le-aş alege indiscutabil pe celelalte.
Concluzia la care am ajuns a fost următoarea: nu judeca după înfăţişare sau după prima impresie. Cunoaşte-i pe oameni. Dă-le ocazia de a-ţi demonstra cine şi ce sunt cu adevărat. Nu ni se cere să ne împrietenim cu orice persoană care trece prin viaţa noastră, dar fiecare individ are valoare. Să nu uităm că trebuie să trăim cu toţii în această lume, având speranţa de a ne ajuta unii pe alţii să ajungem în împărăţia cerurilor. Aşa cum ne bucurăm de ciocolată, să ne bucurăm de ceva şi mai important: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmii 34:8).
Dragostea lui Dumnezeu nu se învecheşte niciodată. Promisiunile Sale sunt la fel de proaspete ca rouă dimineţii pe trandafirul îmbobocit – sau la fel de dulci ca chipsurile de ciocolată proaspăt ambalate.
Lila Farrell Morgan