Înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul. (Faptele 18:28)
În cartea Faptele apostolilor îl întâlnim pe Apolo. El era un evreu din Alexandria, oraş celebru al Egiptului, situat pe ţărmul sud-estic al Mediteranei.
Ellen White ne oferă detalii valoroase despre Apolo în cartea Schiţe din viaţa lui Pavel. El a avut parte de cea mai bună educaţie a culturii greceşti, fiind un erudit şi un orator deosebit. Cunoştea foarte bine învăţăturile lui Ioan Botezătorul şi cerceta cu minuţiozitate profeţiile Vechiului Testament. Apolo era capabil să expună foarte clar adevărurile Scripturilor şi mărturisea în mod public credinţa lui în Hristos.
Deşi zelul său pentru cauza lui Hristos era mare, totuşi cunoştinţele lui despre misiunea Mântuitorului, învierea, înălţarea Lui şi venirea Mângâietorului erau incomplete. Aquila şi Priscila, oameni umili care se ocupau cu facerea corturilor, l-au ajutat pe Apolo să înţeleagă mai clar Scripturile.
Merită apreciată disponibilitatea acestui învăţat şi orator strălucit de a învăţa de la nişte oameni simpli. Într-o lume în care cunoştinţele şi titlurile academice sunt însoţite adesea de infatuare, există oameni care strălucesc nu doar prin cultura lor vastă, ci şi prin modestia lor. Dumnezeu are în biserica Sa şi oameni simpli, şi oameni învăţaţi, iar adevărata modestie trebuie să caracterizeze ambele categorii. În urma completării învăţăturilor lui despre Hristos, Apolo a ajuns să fie unul dintre cei mai capabili apologeţi ai bisericii creştine din primul secol. În Corint, Apolo devine o provocare pentru evreii care au respins adevărul predicat de Pavel. „El a purtat dezbateri cu ei din casă în casă, atât public, cât şi în particular, arătându-L pe Hristos în profeţie; că el a fost Isus pe care L-a predicat Pavel şi că aşteptările lor pentru un alt Mesia care urma să vină erau în zadar.” (Lucrarea pastorală, p. 119.3)
Capabil, perseverent în studiul Scripturii şi devotat Mântuitorului său, Apolo se remarcă în rândul creştinilor dedicaţi misiunii evanghelice. Însă cunoaşterea şi înţelegerea aprofundată a Cuvântului sunt un imperativ nu doar pentru erudiţii de teapa lui Apolo. Fiecare creştin are datoria morală de a şti de ce crede ceea ce crede, pentru a fi capabil să îşi justifice credinţa cu argumente solide bibice şi extra biblice în faţa celor care doresc o temelie solidă pentru a crede mesajul Evangheliei.
Gabriel Ciocârlan, pastor, Conferinţa Muntenia