Apolo – tare în Scriptură

Devoțional zilnic 29 octombrie 2019

La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. Fapte 18:24

Apolo era parcă anume făcut pentru a vorbi în public. Cultura şi formaţia sa alexandrină s-au dovedit a fi premise excelente în vestirea Evangheliei. Cum el nu cunoştea ultimele noutăţi vestite de Pavel, Acuila şi Priscila s-au ocupat puţin de el, pentru a-l echipa cu tot ce avea nevoie, ca bun combatant al Cuvântului.

Se pare că prezentările la modă erau cele cu caracter apologetic, în care vorbitorul expunea un subiect controversat, apoi răspundea întrebărilor celor prezenţi interesaţi de detalii sau clarificări. Apolo îşi făcuse deja o faimă în arta de a prezenta şi apăra Evanghelia. Stilul dinamic şi plin de vigoare era pe măsura temperamentului său vulcanic. Dar partea cea mai tare a prezentărilor sale era maniera foarte personală în care mânuia Scriptura. Sigur că era vorba de Vechiul Testament, în timp ce Noul abia se prefigura încet, încet prin scrierile apostolilor.

Când desfăşura Apolo sulurile Scripturii şi începea să citească pasaj după pasaj, lucrurile deveneau aşa de clare, încât niciun împotrivitor nu ar mai fi îndrăznit să-i stea contra. Numai cine nu dorea nu putea fi de acord cu un asemenea vorbitor şi cu un asemenea adevăr.

Subiectul său preferat era Calea Domnului. Acest subiect se desfăşoară ca un fir roşu prin întreaga Scriptură şi este un fel de istorie a planului de mântuire. Istoria, profeţia şi poezia Vechiului Testament Îl descoperă treptat şi convingător pe Mesia, Cel pe care Apolo îl identifica în persoana lui Isus Hristos.

Succesul la un pas de tine:

Arta vorbirii în public este un dar de la Dumnezeu, dar cunoaşterea Scripturilor este la îndemâna tuturor. Poţi încerca!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro