Apus de soare în Colorado

Devoțional zilnic 1 decembrie 2019

Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11:16)

Urmărește ediția video aici.

În timp ce vagoanele trenului transportau grupul nostru spre orașul Denver, am fost încântați să privim un minunat apus de soare în Colorado. Soarele trecea dincolo de munții acoperiți de zăpadă, lăsându-și razele blânde de lumină aurie să coloreze în diverse nuanțe cerul. În timp ce culorile ce se întrepătrundeau deveneau tot mai intense și se extindeau de-a curmezișul cerului într-o frumusețe de nedescris, părea că porțile cerurilor s-au deschis și lăsau să răzbată prin ele licăriri de slavă. Tentele aurii erau din ce în ce mai încântătoare, ca și când ar fi invitat imaginația noastră să creioneze slava și mai mare ce se afla dincolo de ele… Dacă acest lucru ne încântă atât de mult simțurile, cum trebuie să fie plinătatea slavei cerului însuși! (…)

Cerul părea foarte aproape… Când din fața ochilor noștri au dispărut acele priveliști strălucitoare ale zilei ce se încheia, am reflectat la faptul că, dacă noi am privi cerul prin ochii credinței, pe calea vieții noastre ar fi mai multă lumină și mai multă pace și bucurie… Dacă ochii credinței ar fi înălțați pentru a vedea dincolo de vălul viitorului și ar discerne semnele iubirii și slavei lui Dumnezeu din viața de dincolo, am fi mai spirituali, iar frumusețile și bucuriile cerului ar fi prezente în viața noastră de fiecare zi. Noi trebuie să fim gata pentru a ne îndeplini cu credincioșie lucrarea pentru această viață, dar și pentru viața viitoare. (…)

Tatăl nostru ceresc a pus pe firmament slava cerului pentru ca noi să avem o expresie a iubirii Sale prin descoperirea lucrărilor Sale minunate. Dumnezeu dorește ca noi să nu fim indiferenți față de simbolurile slavei infinitei Sale puteri din ceruri. David se delecta contemplând această slavă. El a compus psalmi pe care cântăreții evrei îi intonau pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui… În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz.”

Toate puterile ființei noastre, mijloacele pentru existența și fericirea noastră, toate binecuvântările razelor calde de soare și ploile răcoritoare care fac ca vegetația să înflorească, toate beneficiile și binecuvântările de care avem parte în viața aceasta, toate vin de la Dumnezeu. El trimite ploaia și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Comorile cerurilor sunt revărsate asupra tuturor. – Signs of the Times, 12 decembrie 1878

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro