Aragazul cel nou

Devoțional zilnic 24 februarie 2020

Îi voi binecuvânta din belşug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui. – Psalmii 132:15

Niciodată nu m-am împăcat foarte bine cu electrocasnicele. Dacă ai avut ocazia să locuieşti cu chirie în mai multe locuri, probabil ştii că nu întotdeauna primeşti chiar ce îţi doreşti şi, uneori, nu primeşti nimic.

Eu am locuit cu chirie la câteva ferme vechi, unde în contract nu era prevăzut că voi primi electrocasnice de bucătărie. Ultima casă în care am locuit era goală de ceva vreme. Aveam un frigider mic, ce îmi era suficient, un cuptor cu microunde şi un reşou cu un singur ochi. Timp de un an m-am descurcat cu acestea. După aceea mi-am cumpărat o casă.

Aragazul pe care l-am găsit în noua mea casă lăsa de dorit. Era vechi şi un ochi nu funcţiona; cuptorul cocea pe jumătate. Dar mă simţeam bine să fiu la casa mea şi, pentru că era al meu, nu m-am plâns nici măcar de aragazul nefuncţional. De fapt, l-am păstrat timp de doisprezece ani şi am învăţat să lucrez cu el în ciuda defectelor lui. Dar, într-o zi, când firele din spate au făcut scurtcircuit şi au început să scoată zgomote ciudate, am ştiut că era momentul să îmi cumpăr un aragaz nou.

Acum în bucătăria mea tronează un aragaz nou şi frumos. Pentru că a trebuit să mă descurc atât de mult timp cu aragazul nefuncţional, acum aproape că mă simt vinovată că am ceva atât de nou. Acel simţământ ar vrea să preia controlul – de parcă nu merit ceva atât de frumos.

Apoi conştiinţa îmi e inundată de o voce care îmi spune blând: Ai dreptate. Nu meriţi. Nu meriţi niciuna din binecuvântările pe care ţi le trimit. L-ai omorât pe singurul Meu Fiu. Dar te iert şi te iubesc atât de mult, în ciuda păcatelor tale, încât vreau să îţi dau comoara iubirii Mele. Şi inima mea se umple de recunoştinţă pentru acest dar minunat.

Dacă m-ai întreba cum cred că va arăta Cerul, atunci ar trebui să îţi răspund: „Cred că va fi la fel ca aragazul meu cel nou.” Când voi vedea Cerul, ştiu că voi fi copleşită de slava şi frumuseţea lui şi voi rămâne mută de uimire, deoarece nu îl merit.

Apoi voi simţi un braţ care mă cuprinde uşor peste umăr şi-L voi auzi pe Isus care îmi spune blând: „Sper că îţi place. Toate acestea le-am cumpărat pentru tine, pentru că te iubesc atât de mult! Sunt bucuros că eşti aici să te bucuri de noua ta casă împreună cu Mine.”


Sylvia Sioux Stark

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro