Asemenea Domnului Hristos

Devoțional de seară

Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Petru 1:4)

Urmărește ediția video aici.

Domnul Hristos este un izvor deschis, o fântână inepuizabilă, din care toți pot bea mereu şi mereu, iar apa găsită acolo va fi mereu proaspătă. Însă nimeni nu va putea veni la El fără a răspunde dragostei Lui care îi atrage. Nimeni nu se va putea hrăni cu pâinea care S-a coborât din cer și nu poate bea din apa vieții care curge de la tronul lui Dumnezeu dacă nu va răspunde apelurilor Duhului Sfânt. Având în vedere că Dumnezeu ne-a dat comorile cerului prin darul singurului Său Fiu, cum va putea oare să scape păcătosul care neglijează o mântuire atât de mare și nu ține cont de ceea ce ne-a pregătit Dumnezeu? Dragostea lui Dumnezeu se manifestă prin condamnarea tuturor acelora care se dovedesc la sfârșit nepocăiți și necredincioși. Nu va exista nicio scuză pentru păcătosul care respinge și neglijează în mod voit o mântuire atât de mare.

Darul vieții a fost oferit cu generozitate și cu bucurie omenirii căzute. Prin Hristos, noi putem deveni părtași de natură divină și putem obține darul vieții veșnice; căci acesta a fost oferit cu îmbelșugare tuturor acelora care vor veni și îl vor primi prin mijloacele rânduite de Dumnezeu. Când contempla minunile mântuirii și vedea nebunia acelora care nu înțelegeau natura acesteia, Pavel a exclamat: „O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?”

Cei care continuă să-L cunoască pe Domnul știu că El apare așa cum apar zorile, și toți care primesc prețioasele nestemate ale adevărului se vor grăbi să împărtășească și celor din jurul lor cunoașterea bogățiilor lor în Hristos. Când oamenii răspund atracției lui Hristos și Îl văd ca pe Cel ce a pătimit pe crucea calvarului, ei devin aleși ai lui Dumnezeu, nu prin faptele lor, ci prin harul lui Hristos; căci toate faptele lor bune sunt făcute prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Toate vin de la Dumnezeu, nu de la ei.

Roadele pe care trebuie să le aducem sunt roadele Duhului… Roadele noastre trebuie să persiste și să fie de un asemenea caracter încât să nu piară, ci să se manifeste printr-o recoltă bogată. – Signs of the Times, 2 mai 1892

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit