Asemenea păsărilor

Devoțional zilnic 14 aprilie 2020

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? – Matei 6:26

În clipa în care am auzit trilul, am ştiut că un măcăleandru îmi găsise grădina. Ghidată de ciripitul melodios al acestei păsări, am cercetat ramurile înflorite ale părului, în speranţa de a-mi localiza solistul fericit. Iată-l – cu penele lui portocalii şi un cântec dulce şi frenetic. „Uitaţi-vă la păsările cerului.” Inima mi s-a umplut de uimire şi admiraţie. Făgăduinţele lui Dumnezeu au prins viaţă chiar în acel moment, insuflând un cântec nou de bucurie şi laudă în inima mea.

Cât mi-am dorit în acel moment să pot ţine în palma deschisă acea creatură vie şi uimitoare şi să păstrez în inimă pentru totdeauna cântecul ei încrezător şi convingător! Voiam să o prind, dar, parcă într-o încercare de a-mi genera un dram de mirare în plus, pasărea şi-a oprit trilul şi, cu o bătaie aproape imperceptibilă din aripi, şi-a luat zborul.

Am putea crede că Isus încerca doar să ne alunge neliniştea când vorbea despre valoarea păsărilor, dar, de fapt, El încerca să ne ajute să vedem că îngrijorarea înseamnă lipsă de încredere în Dumnezeu. îmi place să cred că Isus încerca şi să ne atragă atenţia să fim recunoscători cu ce avem astăzi. Nimic nu este mai valoros decât ziua de azi. Prezentul este un dar frumos din partea lui Dumnezeu, dar prea adesea credem că ni se cuvine. O zicală spune astfel: „Ieri este istorie, mâine este un mister.” Avem doar ziua de astăzi. Iată ce vrea Isus să vedem!

Ca oameni, avem tendinţa de a lua totul de parcă ni se cuvine. Creaturile frumoase ale lui Dumnezeu, precum păsările, florile şi curcubeul după o zi ploioasă, adesea trec neobservate sau neapreciate. Multele binecuvântări cu care suntem înconjuraţi, inclusiv cei care ne iubesc, devin invizibile pentru noi. Dacă trăim fiecare clipă conştienţi de acest dar – atenţi la ce este în jurul nostru şi la cei care călătoresc alături de noi pe acest drum numit viaţă -, înţelegem că îngrijorarea pentru trecut şi pentru viitor ne aduce doar stres, nelinişte, depresie, dependenţă şi durere cronică.

„Nu vă îngrijoraţi! Uitaţi-vă la păsările cerului!”, ne spune Isus. Dă-mi florile de pe câmp şi prima simfonie a măcălendrilor din grădină! Dă-mi lucrurile mici din viaţă care îmi aduc bucurie şi pace în inimă! „Gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze” (Psalmii 63:5).

Olga Valdivia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro