Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit in tot pământul. (Exodul 9:16)
Viaţa de creştin este mai mult decât cred mulţi că este. Ea nu este alcătuită numai din blândeţe, răbdare, umilinţă şi bunătate. Aceste însuşiri sunt esenţiale, dar este nevoie şi de curaj, tărie, energie şi stăruinţă. Cărarea trasată de Hristos este strâmtă şi cere lepădare de sine. Pentru a porni pe cărarea aceasta şi a înainta prin greutăţi şi descurajări, nu se cer oameni slabi.
Se cer oameni tari, bărbaţi care nu vor aştepta să le fie netezită cărarea şi să fie îndepărtată orice piedică, bărbaţi care le vor inspira zel nou eforturilor slăbite ale lucrătorilor descurajaţi, bărbaţi a căror inimă este încălzită de iubirea lui Hristos şi ale căror mâini sunt tari pentru a face lucrarea Stăpânului lor.
Unii dintre cei care se angajează în lucrarea misionară sunt slabi, lipsiţi de putere, lipsiţi de însufleţire, uşor de descurajat. Sunt lipsiţi de avânt. Ei nu au acele trăsături de caracter pozitive care dau puterea de a acţiona – spiritul şi energia care aprind entuziasmul. Aceia care doresc să aibă succes trebuie să fie plini de curaj şi de nădejde. Ei trebuie să cultive nu numai virtuţile pasive, ci şi pe cele active. Chiar dacă trebuie să dea un răspuns blând care să înlăture mânia, ei trebuie să aibă curajul unui erou de a se împotrivi răului. Lângă iubirea care rabdă totul, au nevoie de tăria de caracter care va face influenţa lor o putere spre bine.
Unii nu au tărie de caracter. (…) Slăbiciunea aceasta, nehotărârea şi ineficienţa trebuie biruite. (…) Bărbaţii puternici sunt aceia care au înfruntat piedici, greutăţi şi uneltiri. Punându-şi la lucru energiile, obstacolele pe care le întâlnesc se dovedesc pentru ei adevărate binecuvântări. Ei ajung să stea pe picioarele lor. Lupta şi greutăţile necesită exercitarea încrederii în Dumnezeu şi acea tărie care dezvoltă puterea. (Divina vindecare, p. 497-500)