Devoțional zilnic

Așteaptă supusă și nu murmura

Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc. – Isaia 40:31

Versurile imnului „Aşteaptă, şi nu murmura” (W. H. Bellamy, „Wait, and Murmur Not”, 1904) m-au impresionat. În această eră modernă, cu toţii ne dorim ca unele lucruri să se întâmple pe loc, instant. Timpul pe care îl petrecem în aşteptare poate aduce frustrare, în special dacă nu suntem siguri care va fi rezultatul. Adesea aşteptăm mult locul de muncă ideal, partenerul ideal şi aşteptăm poate ca un copil să vină în familie. Stăm la cozi lungi la aeroport, la bancă, la magazin şi la cabinetul medical. Trebuie să aşteptăm un consult, rezultatele de la medic – sau vindecarea. Îl aşteptăm pe fiul risipitor ori pe fiica risipitoare sau poate aşteptăm ca partenerul de viaţă să se întoarcă. Mare parte din viaţă ne-o petrecem în aşteptare.

Isaia 40:31 ne reaminteşte că noi trebuie să ne încredem în Domnul, să aşteptăm şi să fim răbdători. Mai sunt alte două versete care ne prezintă aceeaşi idee: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmii 27:14), iar în Psalmii 37:7 ni se spune: „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El!”

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept” (Proverbele 3:5-7). Când deviem de la calea cea bună, suntem în pericol. Trebuie să aşteptăm şi să fim răbdători. Atunci când aşteptăm, trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi să nu ne îngrijorăm. El ştie ce este cel mai bine. „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!” (Psalmii 62:5).

Nu este uşor să aştepţi atunci când totul este incert. Totuşi, Biblia ne reaminteşte următoarele: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6,7).

Îngrijorarea nu schimbă nimic, doar ne duce la frustrare. Momentul ales de Dumnezeu este întotdeauna cel mai bun. El vede, El ştie şi El doreşte ca toţi copiii Săi să aibă credinţă în El. Aşa că, atunci când aşteptăm ca El să intervină, învăţăm să ne încredem în El. Dragile mele surori în Hristos, toată aşteptarea noastră va fi cu folos când Îl vom vedea pe Isus. „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa” (Psalmii 130:6).


Ruby H. Enniss-Alleyne