Atâta har

DEVOTIONAL EXPLO 10 martie 2018

Dar trebuie să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. – Luca 15:32

Timp de mai multe zile, vasul Greyhound fusese lovit de valurile puternice din Oceanul Atlantic. La bord era John Newton, un marinar foarte imoral şi ateu, cunoscut pentru înjurăturile şi blasfemiile sale chiar şi în rândul colegilor săi degeneraţi. Fără nicio explicaţie rezonabilă, John a luat un exemplar al cărţii creştine clasice The Imitation of Christ, de Thomas à Kampis şi a citit-o cu obişnuita indiferenţă. Dar dimineaţa următoare, devreme, 10 martie 1748, el a fost trezit de vuietul unui val puternic care a făcut o gaură mare pe o parte a vasului. Aproape toţi de pe vas credeau că nava avea să se scufunde. Unul dintre marinari a sugerat ca vasul să fie dus la mal. Îngrijorat de rezultat, John a spus: „Dacă acest lucru nu va avea izbândă, Domnul să aibă milă de noi.”

John a fost surprins de propriile lui cuvinte. În locul obişnuitelor lui înjurături, blasfemii şi respingeri grosolane ale lui Dumnezeu, el a rostit numele Domnului cu respect şi reverenţă. Lucrând în pieţele de sclavi din Africa, John s-a îmbolnăvit şi a făcut febră şi atunci şi-a proclamat credinţa lui în Hristos. În 1764, John Newton a fost hirotonit ca pastor anglican şi a devenit un aboliţionist influent. Ca scriitor de imnuri, el a scris peste 280 de cântări. Imnul lui cunoscut la nivel mondial, „Atâta har,” (imnul 161 din cartea Imnuri creş tine AZŞ) este un imn autobiografic care relatează experienţa convertirii lui, aşa cum se poate vedea din prima strofă:

Atâta har, ce minunat!
Azi pot să fiu salvat!
Am fost pierdut, nenorocit,
Dar Domnul m-a iubit!

Poate că experienţa ta de viaţă nu este la fel de dramatică precum a lui John Newton sau a fiului risipitor (Luca 15:11-32). Dar nu uita că noi toţi suntem păcătoşi care au nevoie de harul salvator al lui Dumnezeu (Rom. 3:23).

Doamne, îţi mulţumesc pentru harul Tău plin de milă, care a ajuns la fiecare dintre noi şi ne-a făcut cetăţeni ai Împărăţiei cereşti. Amin.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro