Atingerea staturii plinătății lui Hristos

Devoțional zilnice 24 noiembrie 2018

Până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. (Efeseni 4:13)

Pe măsură ce faci progrese în viaţa de creştin, vei creşte constant până la statura plinătăţii lui Hristos. În experienţa ta, vei dovedi care este lărgimea şi lăţimea, adâncimea şi înălţimea iubirii lui Dumnezeu, care întrece orice cunoştinţă. Îţi vei simţi nevrednicia. Nu vei avea nicio înclinaţie să pretinzi perfecţiunea propriului caracter, ci doar pe aceea de a înălţa perfecţiunea Răscumpărătorului tău. Cu cât este mai profundă şi mai bogată experienţa ta în cunoaşterea lui Isus, cu atât mai umilă va fi părerea ta despre tine. (…)

A-L iubi pe Dumnezeu cu toată puterea şi pe aproapele ca pe tine însuţi înseamnă adevărata sfinţire. Convertirea biblică va duce la o acţiune constantă şi durabilă, ce va fi liberă de orice egoism, de orice înălţare de sine şi de toate pretenţiile lăudăroase de sfinţenie. Dacă eşti în adevăr convertit la Dumnezeu, vei exercita o puternică şi elocventă influenţă de partea adevărului. O cunoaştere inteligentă a ceea ce înseamnă a fi creştin te va face o binecuvântare oriunde vei merge. Chiar dacă ai unul, doi sau cinci talanţi, toţi vor fi devotaţi slujirii Lui, a Aceluia care ţi i-a încredinţat. (…)

Dumnezeu nu doreşte ca lumina ta să lumineze în aşa fel încât cuvintele sau faptele tale bune să îndrepte laudele oamenilorîn direcţia persoanei tale, ci Autorul a tot binele să fie slăvit şi înălţat. Isus, în viaţa Sa, le-a dat oamenilor un model de caracter. Cât de puţină putere a avut lumea asupra Lui, de a-L modela în armonie cu standardul ei! Toată influenţa ei a fost înlăturată. (Review and Herald, 16 octombrie 1888)

Nu poţi sta pe loc; tu trebuie fie să avansezi, fie să regresezi. (…) Acolo unde este sănătate spirituală este şi dezvoltare. Copilul lui Dumnezeu creşte până la plinătatea staturii de bărbat şi femeie în Hristos. Nu există limite în dezvoltarea lui. (Mărturii, vol. 5, p. 264-265)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro