Ațintiți-vă ochii asupra viitorului

Devoțional zilnic

El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)

În zilele întunecate ale îndelungatului conflict cu răul, bisericii viului Dumnezeu i-au fost date revelații cu privire la planul cel veșnic al lui Iehova. Poporului Său i-a fost îngăduit să privească dincolo de necazurile din prezent la biruințele din viitor, când, lupta fiind încheiată, cei răscumpărați vor intra în posesia țării promise. Aceste viziuni cu privire la slava viitoare, scene reprezentate de mâna lui Dumnezeu, ar trebui să fie prețioase pentru biserica de astăzi, când controversa de veacuri se apropie cu grăbire de încheiere, iar binecuvântările promise vor fi curând împlinite în toată plinătatea lor. (…)

Adesea, biserica militantă este chemată să treacă prin încercări și suferințe, căci biserica nu va putea triumfa fără luptă crâncenă. „Pâine în necaz și apă în strâmtorare” constituie soarta tuturor, însă niciunul dintre cei ce își pun încrederea în Cel Atotputernic pentru eliberare nu va fi nimicit cu totul.

Îmbrăcată cu armura neprihănirii lui Hristos, biserica trebuie să se avânte în lupta finală. „Frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor”, ea trebuie să meargă înainte în toată lumea, pentru a cuceri.

Ora cea mai întunecată a luptei bisericii cu puterile răului este cea care precede cu puțin ziua eliberării sale finale. Însă niciunul dintre cei care se încred în Hristos nu trebuie să se teamă. (…)

Pentru noi, care ne aflăm în imediata apropiere a împlinirii lor, ce moment solemn, ce interes profund ar trebui să reprezinte toate aceste descrieri ale lucrurilor care vor veni – evenimente în vederea cărora, din clipa în care primii noștri părinți au părăsit Edenul, copiii lui Dumnezeu au vegheat, au așteptat, au tânjit după ele și s-au rugat pentru ele!

Toți cei mântuiți nu vor cunoaște o altă lege în afară de Legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, îmbrăcată în veșminte de laudă și recunoștință. Contemplând această scenă, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Domnul Hristos vor proclama împreună: „Nu va mai fi păcat, nu va mai fi moarte!” – Review and Herald, 1 iulie 1915

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit