Autostrada lui Dumnezeu

Devoțional zilnic

Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. – Romani 8:16

Eu şi soţul meu ne-am retras şi ne-am mutat la ţară. Suntem un cuplu care stă prin preajma casei. Vedeţi voi, soţul meu era şoferul meu şi am făcut câteva călătorii, dar acum el este orb. Îmi plac electronicele, în special micile dispozitive. I-am cumpărat soţului meu un ceas vorbitor, numit Moshi. Dacă întrebi cât este ceasul, data, temperatura, sau să cânte sunete pentru somn, el îţi va răspunde! Însă, ghiciţi cine se joacă cu el? Eu!

Fiul nostru a ţinut o predică într-un Sabat la mica noastră biserică de ţară. A fost înregistrată video şi pusă pe site-ul bisericii noastre. Am dorit în mod firesc ca şi unii din membrii familiei să o vadă, aşa că, datorită minţii mele electronice, am început să o copiez pe „autostrada” internetului. Însă am uitat să verific prima dată cât de mult spaţiu am folosit deja. La acea vreme, soţul meu a decis că dorea să asculte predica, aşa că l-am lăsat să asculte la unul dintre dispozitivele mele, în timp ce eu am continuat să folosesc „autostrada”. La câteva minute după ce am terminat proiectul meu, am observat că aveam trei e-mailuri noi de la providerul meu de internet. Fiecare îmi spunea că am depăşit limita de folosire de date care mi-a fost alocată.

Am fost şocată! M-am rugat şi apoi am vorbit la telefon cu Terry, un reprezentant de la compania furnizoare de internet. Am explicat problema mea în timp ce el îmi verifica rapoartele. ,Aveţi dreptate”, a afirmat el, „nu aţi trecut niciodată de limita alocată. Ce s-a întâmplat de aţi trecut cu mult peste limită?” I-am spus că eu copiam predica fiului meu. El a spus: Acesta este un bun motiv pentru a trece peste limita de folosire a datelor.” Am început o conversaţie despre Domnul şi Mântuitorul nostru şi am stat la telefon vorbind încă treizeci de minute. Am vorbit despre dragostea şi harul lui Dumnezeu, darul meu de comunicare şi despre darul muzical pe care îl avea Terry. Nu a fost o coincidenţă că am trecut peste limita de date, nici că l-am avut pe Terry ca reprezentant care să răspundă la apelul meu. El a îndreptat situaţia. La finalul conversaţiei noastre, el mi-a mulţumit pentru că am fost o binecuvântare pentru el, când credeam că eu am fost cea care a primit binecuvântarea!

Când călătorim pe autostrada lui Dumnezeu, a vieţii, nu ştim niciodată cu cine ne vom întâlni pe cale sau cum vor fi ei binecuvântaţi prin lucrurile pe care le spunem sau le facem.


Elaine J. Johnson

Leave a CommentSubmit